absolut

Ofiţerul: Şi unde este acum Femeia?
Bărbatul (izbucneşte în lacrimi): A rămas la el! Autorul o ţine închisă în bibliotecă! Vreau să reclam şi acest aspect...
Ofiţerul: Şi ce face Autorul cu soţia dumneavoastră, acolo, în bibliotecă...
Bărbatul: Face absolut tot ce pofteşte...
Ofiţerul: Vă rog să fiţi mai clar!
Bărbatul: Domnule! Mi-e frică să vă spun...
Ofiţerul: Formidabil! Fac lucruri aşa îngrozitoare?
Bărbatul: Soţia mea este o femeie serioasă! În schimb, el, Autorul e un tiran sadic.
Ofiţerul: Fiţi mai clar în exprimare!
Bărbatul: Ea, sărmana, tace şi se supune. Nu are voinţă proprie. E tot un personaj...
Ofiţerul (notează): Concret! Ce face autorul cu soţia dumneavoastră, acolo în bibliotecă?
Bărbatul (plângând): O violează, domnule ofiţer...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Near future"

Zeroul, unu, zero, zero,... unul
se repetă nerepetitiv,
în aparenţă, absolut fără motiv;
E cod al Cyborgului, doar ajunul.

Presimt -ce n-aveţi timp să ştiţi,
pierduţi pentr-un cotidian
de-o fericire pentru ban -
că veţi sfârşi neisprăviţi!

Sau, sunteţi fondul existenţei
de-a nu vă pierde în detalii
-oricum doar zeii-s imortalii-
trăind, doar că sunteţi... prezenţii.

Rămâne, crud, doar adevărul
ce n-aşteaptă pe noi; în fond
e pentru clonele James Bond...
Urmaşii noştrii, viitorul...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie galantă

"Mult sentimentala nostră prietenă luna!", remarc,
"Sau ar putea fi (cumva fantastic, recunosc, în acest caz )
Chiar balonul vestitului Prester John, preotul monarh,
Sau o veche lanternă uzată atârnând pe cer
Pentru-a lumina călători în drum spre propriul necaz.
Ea, atunci: "Divagaţi, vă daţi după macaz! "

Iar eu: "Cineva inventeaz-o scenografie splendidă,
Acest cadru nocturn prin care se simulează-acum
Noaptea şi luna; muzica pe care-o sechestrăm, de pildă,
Ca să exprime întregul nostru vid interior"
Dar ea: "Vă referiţi la persona mea, vă rog?"
"Oh, nu, cred ca iar păşesc pe lângă drum."

"Dumneavoastră, madam, sunteţi eternul umorist,
Eternul inamic al ideii de absolut,
Interzicând cantonarea-n interiorul autist,
Din aerul dumneavoastră indiferent şi imperios
Poezia poate-înţelege erorile-i de neconceput – "
Şi – "Atunci noi chiar trebuie să luam totul în serios?"

poezie clasică de T.S. Eliot, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina (răsfoieşte nervoasă agenda): E criză, Mişule! Lucrurile se aprind mai greu ca înainte. (Lasă agenda şi începe să caute pe net). Să ne uităm pe net! Am aici câteva cazuri mărunte! Mai mult fum, decât foc... Uite! În satul Arsuri, comuna Pojaru, o claie de fân s-a făcut scrum...
Mişu: O claie de fân? (Dezamăgit profund.) Nina! Pentru un ziar de mare tiraj trebuie să ardă lucruri mult mai serioase!
Nina: Uite ceva interesant! A luat foc vila unui şomer, din Cartierul Primăverii...
Mişu: Şi a ars?
Nina: Din păcate, nu! Incendiul a fost stins imediat de pompieri...
Mişu (disperat): Şi nu mai arde nimic, nimic?
Nina (cu răutate): Absolut nimic! Focul a fost stins ca la carte! Pompierii şi-au făcut datoria...
Mişu: Dobitocii! Nenorociţii! Ăştia, cu tehnica lor modernă, strică orice ştire...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care realizaţi că Voi sunteţi Viaţă fără formă, în momentul în care realizaţi că voi sunteţi Vidul absolut, ceea ce apare şi dispare în El nu se pune problema să fie al lui. Hai să vedem, cât de mult e al "tău" visul de astă-noapte şi unde îl mai ai? Unde l-ai pus, frate, l-ai pierdut pe drum, cum poţi să pierzi aşa ceva? Exact la fel când persoana este pierdută vedem că de fapt cel care pierde persoana nu era nimeni altcineva decât Dumnezeu. În momentul în care persoana este pierdută vedem că cel care a pierdut persoana nu era nimeni altcineva decât Dumnezeu care se lua din greşeală ceea ce nu este. Care este această greşeală? Păi este educaţia, identificarea, spuneţi-i cum vreţi, n-are importanţă, e acelaşi lucru!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Tu eşti ceva ce noi nu avem în Rusia.
Leon: Mulţumesc.
Ninotchka: De aceea cred în viitorul ţării mele.
Leon: Da. Am început şi eu să cred asta de când te-am cunoscut. Încă nu-mi dau seama despre ce e vorba, de fapt, sunt confuz, speriat. Fascinat. Ninotchka, mă placi măcar un pic?
Ninotchka: În mare, aşa, nu arăţi chiar rău.
Leon: Mulţumesc.
Ninotchka: Pupilele tale sunt suficient de albe. Corneea e într-o stare excelentă.
Leon: Corneea ta e de-a dreptul remarcabilă. Ninotchka, dacă tot eşti aşa expertă, spune-mi, e posibil să mă îndrăgostesc de tine?
Ninotchka: De ce trebuie mereu să aduci vorba de false valori? Dragostea e o denumire romantică pentru cel mai simplu proces biologic, sau mai bine zis chimic. Se vorbeşte şi se scrie foarte mult aiurea despre asta.
Leon: Ah, înţeleg. Şi cum ai spune altfel?
Ninotchka: Sunt conştientă de existenţa unui impuls natural valabil pentru toată lumea.
Leon: Şi ce aş putea eu să fac pentru a încuraja un astfel de impuls dinspre tine?
Ninotchka: Nu trebuie să faci absolut nimic. Din punct de vedere chimic suntem deja compatibili.
Leon: Eşti incredibilă! Ninotchka. Ninotchka.
Ninotchka: Vezi că te repeţi.
Leon: Da, aş vrea s-o spun de mii de ori. Te rog să mă ierţi dacă sunt un pic demodat. În esenţă, rămân totuşi un biet burghez.
Ninotchka: Nu e niciodată prea târziu să te schimbi. Şi eu am aparţinut odată micii burghezii.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormirea Ta e calea învierii

Fecioară Precurată neatinsă de prihană.
făr' a cunoaşte moartea, Tu te-ai mutat la cer,
de unde ne trimiţi seminţe de speranţă
şi mângâierea Ta ne e preexistenţă.
Azi, în grădina Ta, e mare sărbătoare;
s-au îmbrăcat în verde copacii seculari,
îmbrăţişează cerul cu ramuri de iubire
iar florile pictate în culori lumină,
ţesut-au un covor sub "Masa Tăcerii"
căci Adormirea Ta e calea Învierii
pe care fii tăi păşesc cu bucurie,
ca "Pasărea în spaţiu" în plină armonie,
escaladând "Coloana Infinitului",
scară răsărită din inima pământului
pentru a-l uni cu măreţia cerului
unde-i zămislit mirajul cuvântului.
O floare sunt şi eu în grădina Ta,
micuţă sunt şi mă numesc, Nu-mă-uita.
Mă prinde-n a Ta poală când uneori mă-mpiedic,
căci numele ce-ţi port e un blazon heraldic

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoară, domnişoară

Domnişoară, mă scuzaţi
că vă tulbur meditarea.
Acceptaţi, vă rog cumplit,
să aflaţi că m-aţi topit
de cum v-am văzut la faţă
într-o joi de dimineaţă
coborând din Mercedes,
în sandale fără dres.

Minijupa, mai ales,
mi-a făcut cordul să bată
într-un ritm surprinzător
de era să fac anghină
pectorală
în toracele-mi sensibil
şi să mor, ah!
de amor
într-un fel indubitabil
de real, dar regretabil,
dacă nu cumva, aş spune,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Non sens

Dac-ar fi să credem toate câte biblia ne spune,
Am ajunge la concluzii, drept vorbind, nu tocmai bune.
Să luăm Facerea Lumii, uite-aşa, la întâmplare;
Se poate ca subiectul să producă consternare.
Îmi cer scuze, dar să zicem, un roşu sau arăpel,
Un peon sau un pigmeu, ar vorbi în acest fel:
De pleci hai-hui de la Adam şi urci genealogia,
Mergând pe drumu-ntortocheat ce l-a trasat religia,
Trecând prin zeci de mii de neamuri şi generaţii fără număr
Şi dacă mai forţezi puţin veşnicia cu-al tău umăr,
Undeva-n eternitate, te vei întâlni cu mine.
Nu-i poveste, nici minciună, poate controla oricine,
Rudă sunt direct cu Noe şi prin el sunt cu Adam,
Iar în vinele-mi de gumă, sânge de la dânşii am,
Însă... nu ştiu după cine; după mamă, după tată...
Iată veşnica problemă ce n-aţi pus-o niciodată.

Cam aşa vorbea odată un june cu multă limbă,
Care cu închipuirea rânduirea lumii schimbă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!