Muntii Neamtului

Gând

îmi vine
să desfac aerul,
să rup munţii,
să unesc oceanele,
să calc în picioare
toate barierele lumii,
să-mi fac cărare
până la ceruri,
până dincolo de ele
şi să strig,
nu pleca!

poezie de Nicu Alifantis din Scrisori nedesfăcute
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproapele uitării

Aproapele uitării
scurtează munţii şi lungeşte apele.
Pasăre de pagubă, tu porţi
prigoana cenuşii în cioc.
Pe râuri şi prund,
juzii se-ascund
ca nisipul.
Coc
seminţe la morţi.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii – poem diamant

Cu
piscuri înalte
ce zgârie cerul,
păduri şi stânci golaşe,
brazi semeţi şi veşnic verzi,
pante abrupte, prăpăstii adânci,
aer pur, răcoros
şi vârfuri
înzăpezite.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deziernare

Ivoriu pământ
la culoarea primordială
vor mai aştepta să ajungi
cândva.

Nu se mai ştie; dar iarnă
nu are unde să mai fie

Decât în munţii albaştri.

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragii

Pădurea uriaşă stinge lumina zilei.
Munţii de piatră ţin cerul pe umeri.
Degeaba, spun fragii, noi nu ne speriem.
Şi pe buza prăpastiei, sfidând neantul,
Se leagănă candizi întreaga vară,
Cercei de ureche de fecioară.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Te pandesc la cumpana fruntii
Acolo unde se-ntalnesc muntii
La ciorovaiala
Te astept in ora de oboseala
Te mangai pe catifeaua de pe stamina
Te opresc la intrarea-n pupila
Te ascult cu dor de cuvant
Semanand.

poezie de Cristina Paun
Adăugat de Anca Brudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem întelepciunii

Intelepciunea e un munte înalt
ce-şi topeşte rece gânduri
de ghetari în izvoare...

Inimi verzi cu bătăi de tămâie
lăsând în urmă delte din sufletul său
pentru munţii,.. ce-o să apară iar

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ora

E ora somnului uşor şi-a
Blestemului sacru
Ce-l poartă apa
Planetarelor oceane albe,
Ce-l scuipă-n hăuri
Munţii tari cu sânziene salbe
Alunecând naiv pe panta
Unui simulacru.

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima muntilor de sare...

de-as fi fost farâma de cer
mi-as fi ondulat ploile pana la tine
dar nu sunt asa ceva, nici macar vânt
sa pot crăpa cu glasu-mi mireasma
reavana a muntilor de sare
în schimb exist, monumentală uimire
în trup de om si în cămară de gând
vitreg cerului si amar muntelui
exist si ascult existenta prin mine
pulsând, cu clocot de lavă
cu plânset de iarbă
besmetic plin de cuvinte
pe care le indes, căluşe in gura tristeţii

... existând, doar pe tine te am
frumoasă mirosind a fuiori de zaibăr
intre noi o uimire
fă-ma să cred in iubire
contingentă scăpare
infinită blamare

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe viitor

Or să te ningă în suflet
gândurile mele,
or să ţi se prăbuşească peste ochi
munţii de pe toate hărţile,
or să aterizeze toate stolurile de nori
deasupra ta.
Şi ţie nu o să-ţi pese. Tu o să
continui să te joci cu marea şi
să asculţi semnalele transmise de balene.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!