Serioase/triste despre Georg Heym,, pagina 5
Există oare făpturi care să știe precis ce se întâmplă cu noi după moarte, așa cum știu eu că hoitul câinelui pe care l-am ucis va putrezi?
aforism de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Aristocrația actuală nu poate fi desființată de orice lege; tot ce poate o lege sa facă este să stabilească cum va fi comunicată și cine și-o va însuși.
citat din Georg Christoph Lichtenberg
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ar trebui să credem că rațiunea denaturată poate să meargă atât de departe, încât oamenii să-și facă complimente unul altuia atunci când se urcă în dric.
aforism de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Peste păduri licăre palidă olac
Luna ce ne cufundă-n vis,
Salcia de lângă negrul lac
Plânge în noapte cu glas stins -
Se frânge-o inimă - nestins
Valul ridică ceața din zăcere
Tăcere peste tot tăcere.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
A face pe oamenii înțelepți să creadă că suntem ceea ce nu suntem este, în majoritatea cazurilor, mai greu decât să devenim într-adevăr ceea ce vrem să părem.
aforism de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acord final
A zilei licăriri nu se mai țin
Ardoarea patimilor ce a fost s-a dus,
Vărsatu-sa al bucuriei vin,
Iar inima îmi plânge spre apus
După junețea sărbătorilor cascade,
Ce-n întuneric lin se pierde mută,
Asemeni umbrei, frunza veștejită cade
Pe-un părăsit mormânt de toamnă slută.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
În primăvară
Încet din pași întunecați căzu zăpada,
În umbra copacului
Se ridică pleoapele îndrăgostite roz.
Mereu urmează strigătul negru al marinarilor
Stea și noapte;
Și vâslele lovesc în tact ușor.
Curând pe ziduri în ruină înfloresc
Violetele,
Înverzește atât de liniștit a singuraticului tâmplă.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața poate fi considerată o linie care depășește cu diferite sinuozități o dreaptă (granița vieții). Moartea bruscă este o perpendiculară pe această linie, în timp ce boala merge paralel cu ea.
aforism de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul
Blestemate voi negre otrăvuri,
Somn alb!
Această grădină preaciudată
Amurgiți copaci
Plini de șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci.
Străinule! Umbra-ți pierdută
În roșul amurg,
Sinistru corsar
În a mâhnirii apă sărată.
La marginea nopții reaprinse păsări albe
Peste prăbușite orașe
De oțel.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul
Blestemate fiți voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudată grădină
De copaci în amurg,
Plină cu șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roșul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopții se ridică păsări albe
Peste orașe de oțel.
În prăbușire.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!