Argument

Aristotel a efectuat, din diferenţa dintre poziţiile aparente ale Stelei Polare în Egipt şi în Grecia, o evaluare a distanţei din jurul pământului, de 400000 de stadii. Nu se ştie exact care era lungimea unei stadii, dar probabil că a avut circa 200 de yarzi, ceea ce face ca estimarea lui Aristotel să fie de două ori mai mare decât cifra acceptată în mod curent. Grecii aveau chiar şi un al treilea argument, conform căruia Pământul ar fi rotund, pentru că altfel, de ce se văd mai întâi pânzele unei corăbii deasupra orizontului şi numai după aceea se vede copastia?

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preambul la despărţire

De la un timp mor amintirile în noi
Sau poate, noi murim în amintiri,
Egalizând dimensiuni de ceaţă şi noroi
Peste descompuse oglindiri.

Tăcerile îmbătrânesc în ochii tăi
De anotimp orfan şi fără nume,
Stau risipite insomniile-n odăi
La veghea despărţirii noastre, cea de mâine.

Ne evităm ca doi bolnavi în tratament
Privindu-ne pe furiş, refractiv,
Scotocind prin circumstanţe după argument
Cu teamă de acel verdict definitiv.

Până şi gândurile ţi se sting în plâns
Împărţindu-te între aici, şi-o uşă grea,
Prin multe întrebări făr-de răspuns
Mă tem că s-ar putea să nu mai fii a mea.

poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă că tot ce există pe planeta asta este iraţional. Nu este şi nici nu poate fi vreo conexiune cauzală între lucruri. Cunoaşterea este de fapt limitată la experienţă. Legile naturii sunt, după cum spunea Kant, legile minţii noastre şi, după cum spunea Huxley, generalizări ale faptelor observate. Nu există niciun argument în defavoarea magiei ceremoniale, nu poţi să spui că este absurd să provoci o furtună bătând într-o tobă, nici chiar dacă faci experimentul şi constaţi că nu a funcţionat. Este ca şi cum, având la dispoziţie pânze şi vopsea, te-ai plânge că nu ai produs un Rembrandt.

citat clasic din Aleister Crowley
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, pur şi simplu

În mulţimea naturalelor numeri,
Există concret exclusiv şi perfect,
Un şir infinit -notat cu Xn!-
Un şir infinit al femeii normale,
Salvând excelent şi constant,
Prospectarea divină!
Pe planeta Pământ exist-o făptură
Care-adună cu grijă-n tăcere
Firicele coagulante de praf
Din primordiala ţărână,
Ca argument consonant
Al existenţei umane!
De dragul sacrificiului cast,
Niciun bărbat, fie el şi poet,
N-are dreptul s-atingă,
Nici măcar c-o silabă,
Prototipul femeii!
Căci făptura ce-adună cu drag
Firicelul de viaţă plăpând,
Fără infatuări infantile

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (8 martie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre amărăciunea iubitorilor de cunoaştere, întregul spectru de înţelegere, întrece cu uşurinţă măsura oricărui potenţial de exprimare. La sfârşitul vieţii, atât de râvnitele răspunsuri vor rămâne limitate... chiar şi dincolo de ea. Alimentaţi de prea multe scopuri evazive, prospectăm sugestii expresive, în scurte nostalgi naive. Dovedindu-ne prea săraci spiritual să putem întreţine bucuria, ne manifestăm fiecare în parte, aceeaşi sumbră fascinaţie pentru o cât mai deosebită suferinţă. Pierduţi pe calea dinaintea propriei noastre fericiri, se poate întrevede cu uşurinţă, asemănătoarea noastră identitate aberantă. Lipsiţi de cel mai minim argument de a putea găsi un echilibru de a trăi; stăm şi privim fără rezerve, propria decădere. Neglijarea fericirii, reuşeşte să particularizeze teribila noastră indentitate universală într-un registru meschin.

Iosif M. Cristian în Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mine te-ai născut mirare

Iubita mea cu păr de foc,
În trupul meu o lume plânge
Şi-n braţe, peste lumi, te-aş strânge,
Să punem haosul la loc.

Pare ciudat. Pare fatal,
E ca şi cum lipsesc perfuzii
Prin care să-nghiţim confuzii
Şi-un ultim argument mortal.

Am rupt din trup un anotimp,
Ştii că-ţi spuneam cum pier speranţe,
Noi suntem marile restanţe
Uitate la un colţ de timp.

Atâtea griji te-au luat la rost,
Atâtea drame-mi dau târcoale,
Iar paranteze abisale
Încă-şi cer dreptul de-a fi fost.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Lisandru din Volumul "Numele tău ca o întrebare..." (30 iunie 2020)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez

dedicaţie domnului Marin Mogoş

Prietene, fără să-mi ceri,
Am împărţit cu tine aerul, apa,
Lumina, timpul, spaţiul!
Şi, chiar dacă nu te-am văzut,
Eu am crezut în tine,
Aşa cum cred
În tot ce a desăvârşit Dumnezeu pe Pământ!
Ştiu că ai existat în conştiinţa mea,
Aşa cum ştiu că există nemărginirea:
Răsăritul şi tihna,
Clipa şi eternitatea!
Ţi-am confirmat Prezentul,
Ca legitimitate
A dreptului tău la speranţă
Şi ca şansă a fericirii!

Şi a fost magnific!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (ianuarie 2016)
Adăugat de Marin Mogos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rubaiyat

Hai, sus! Soarele-a risipit Aştrii
De pe Câmpia Nopţii şi-albaştri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare – mii de piaştri!

În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâşmă glas, frăţesc salut:
"Templul aşteaptă oaspeţi credincioşi,
Intraţi, nu vă sfiiţi, slujba-a-început"!

Cocoşu-a cântat, umflându-şi guşa,
Iar cei de-afară-au strigat: "Uşa,
Deschideţi uşa, ştiţi cât de puţin
Timp avem de stat şi-apoi... cenuşa."

Învie Noul An dorinţe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spaţiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.

[...] Citeşte tot

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!