Poezii despre priveste cerul, pagina 5
Nihil Sine Deo
Vin pe furiș în primăvara vieții tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare și splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăție...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deție.
Dumnezeul iubirii veșnice este lumina conștiinței noastre,
Să Îl conștientizați trebuie să vă uitați în sufletele voastre.
Visele albastre și senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.
Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopțile albastre,
Pe toata lumea aș vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.
Femeia-i dulce de-ți vine să-i dai Luna,
S-o cucerești e imperativ să îi arați și să-i explici natura și scriptura.
Frenetic zboară fluturi colorați și albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o șteargă.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește cerul
De va pleca acum această primăvară,
N-o mai chema, tu știi că n-are rost!
Nu m-aștepta în nici o altă gară,
Uită lumina-n felinare, uită tot ce a fost!
Prin nopți cu maci rătăcitori în vis,
Recheamă-mă în noaptea verii care vine!
Prin trandafiri, sărută ce ți-am scris
Și iartă-mă dacă nu am rămas cu tine!
Un vânt îți va șopti să te grăbești
Și să răspunzi îmbrățișărilor sublime!
Prin nori, te cheamă ziua să iubești
Aceste flori ce lasă-n rouă, frăgezime!
Nu rătăci vorbele-n vânturi care trec,
Așteaptă-mă și azi în versuri și poeme!
Peste-ale tale temeri o să mă aplec,
Când fulgere brăzda-vor cerul, nu te teme!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Luca
Adăugat de Daniel Luca
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Să zbor...
Privește zborul liber nestingherit
Al păsărilor ce zarea o străbat,
Ele se îndreaptă spre infinit
Și îl parcurg în lung și-n lat.
Dorința-mi e să pot zbura
Să spintec cerul cu line aripi,
Mă stăpânește însă frica
Și nu încerc, cred m-aș strivi.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eldorado
Amurg pe-o mare de topaz...
Pornește nava-n joc de spume,
Iar cei plecați spre-o altă lume
Stau înlemniți ca-ntr-un extaz.
Adio!... o copilă pală,
Cu gesturi mute de delir,
În unde zvârle-un trandafir,
Smulgând petală cu petală.
Iar cerul ftizic scuipă sânge;
Un glas pierdut în valuri plânge;
Se-nalță adieri bolnave.
Un marinar uitat în port
Privește urma mândrei nave
Sarcastic ca un cap de mort.
poezie de Dumitru Iacobescu din Quasi (1930)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mi gândul
Când simți că-ți este dor, sărută-mi gândul,
Ridică-ți ochii spre albastrul cer
Și vei simți cum sufletu-mi stingher
Îl va-ntâlni pe-al tău și, alinându-l,
Îl va purta în dulce reverie
Spre locul nostru cel secret, din vis,
În care, din eternul cel promis,
Vom mai lua un strop, sau o felie,
Din care, două inimi însetate,
își vor mai potoli puțin din dor
sorbind nectar de-atingeri mult-visate
din timpul, pentru-o clipă, iertător.
Privește cerul dincolo de nor,
Sărută-mi gândul, și-ai să uiți de dor
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cer de mucava
Te-am rătăcit cumva prin alte brațe,
Prin alte gânduri m-ai pierdut cumva.
Destinul toarce-n caier triste ațe
Noi împărțim un cer de mucava...
Tu ai ales cărările ușoare,
M-am procopsit cu un blestem pe cap;
În umbra plopilor este răcoare
Când zilele din ramuri se desfac...
Am câștigat de partea mea durerea.
Tu ți-ai jucat plăcerile pe-un zar
Și încă n-am ghicit a cui fu vrerea
De între noi iubirile dispar...
Înfiorate-oglinzile ne mint
Sau poate ochii noștri-s bântuiți,
Cerșim cărării stropul de alint
Dar la nonsens rămânem osândiți.
Te-am rătăcit cumva prin alte gânduri,
Prin alte emisfere m-ai pierdut,
Din tot ce-a fost mai sunt câteva rânduri
Și cerul ce privește abătut.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala singurătății
A mai murit o noapte-n cordul meu,
Mi-a mai căzut un înger la picioare...
Pe Calea Laptelui, cu Dumnezeu
Mă plimb spunându-i ceea ce mă doare.
El mă privește zâmbitor și trist,
Îndurerat că nu mă înțelege...
Eu doar un muritor care exist,
El mai presus de moarte și de lege.
Dar ne plimbăm... si-mi face semn să tac;
Tăcerea e suprema fericire...
În cerul gurii simt cum se prefac
Ecourile în șoptiri de lire.
E liniste în mine de-nceput,
Când mâna Lui mă plămădea din humă,
Când morții încă nu plăteam tribut
Și nu purtam în păr argint și brumă.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gene de smoală
În crângul meu aspru de-atâtea sălcii
Se-așază o lună pe marginea bărcii,
Iar lacul privește la mine cum tac
Și plute de iarbă din mine desfac.
Când păsări de noapte îmi cântă difuz,
Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,
Absorb luciul apei în ochiul deschis
Un ochi care-mi ține un soare închis.
Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii,
Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii
Așteaptă, o vreme, luna de seară;
Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!
Pe cerul sălbatic copacii se zbat,
Din crengi și din păsări îmi crește un pat,
Pe care m-așez cuminte, în tihnă,
Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi nu mai sunt!
Întunericul îmi fură lumina,
strâmbă suflete, urăște viața.
Rădăcini simt cum se zbat pe canale negre
sufletul e-n captura minții,
gâdurile mi se zbat, se cațără
iar eu,
înverșunat strig cu disperare;
- dați-mi drumul din închisoarea capului,
nu-mi mai puneți acolo ideile voastre!
Omule!
ascultă-mă și pe mine;
- de ce strada se uită urât la mine, gonește viața
iar tălpile îmi ard și asfaltului prea subțire
îi este frig iarna și-n primăvară se peticește?
Sunt zdrobit, carnea mi-e moartă
boturi uriașe de mașini îmi ignoră viața.
Mă simt un nimic
în ochii bulbucați din geamul fumuriu.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infectat cu iubire
un om, alți oameni
și umbrele lor
vorbind prin semne
despre distanțele
ce ne separă
desăvârșind absența
o durere, alte dureri
și piroanele-înfipte
în inima împietrită de spaimă
pe care sufletul se cațără
pentru a ajunge
la Dumnezeu
o moarte, alte morți
și toate lacrimile
scurgându-se tăcute
sub o mie și una
de măști părăsite
de speranțe și vise
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din premieră (3 aprilie 2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la