+nota +do

Moartea visurilor

Păunii verzi plecară în noaptea solitară
Cu strigăte de jale ca nota care trece
Plângând sub ceruri triste; iar sus în turnul rece
Trei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară.

Şi palidele trupuri de roze s-adunară
Pe marginea-n ruină încet să se aplece
Murind ca nişte albe columbe-n noaptea rece.
O, visele, poema de vise-n noaptea clară!

Şi noaptea cea muiată în aurul de lună
Părea apoteoza fantastică şi vagă
Căzând pe frunţi de ceară în taina lor nebună.

Poeme dulci de vise, poeme de petale,
Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă!
Departe trec păunii cu strigăte de jale.

sonet de Ştefan Petică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimţământ

Ştiu, vorbelor rostite, noi le sorbim parfumul
Şi ne şoptim cuvinte, duioase, cu duiumul –
Dar îndărăt de vorbe, atent meşteşugite,
Ascundem, fără noimă, minciuni abia ghicite.

Şi ne iubim, s-ar spune, ca doi adolescenţi...
Şi-n suflet, unu-n altul, mereu suntem prezenţi,
Că sunt al tău, fierbinte, rosteşte glasul meu –
Şi glasul tău răspunde că-n veci voi fi al tău...

Dar undeva se simte o notă sunând fals
Şi des păşim pe-alături, într-al iubirii vals;
Şi atunci când despărţirii îi va veni sorocul –
Zadarnic încerca-vom să dregem busuiocul.

Iubirea nu se spune, iubirea nu se scrie –
Iubirea-i o tăcere, născând melancolie,
Căci vorbele - sunt vorbe, oricât ar fi de dulci –
Iubirea se încheagă dintr-ai tristeţii fulgi.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vioarele tăcură

Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă
Ce plânge răsleţită pe strunele-nvechite,
Şi-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.

Arcuşurile albe în noaptea solitară
Stătură: triste paseri cu aripile întinse,
Păreau c-aşteaptă semne, şi strunele vibrară,
Ah, strunele, ce tremur de viaţă le cuprinse!

Şi degetele fine, în umbră sclipitoare
Păreau ca nişte clape de fildeş, ridicate
Pe flaute de aur în seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.

Murise însă cântul de veche voluptate,
Şi triste şi stinghere vioarele părură
În noaptea-ntunecată de grea singurătate
Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură.

poezie clasică de Ştefan Petică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa mare!

Dintre anii mei de şcoală
Alegând la întâmplare,
Mi-a plăcut, fără-ndoială,
Cel mai mult... vacanţa mare!

Nu aveam clipe s-aud,
De citit, de studiat,
Ori vreuna să asud
C-aş fi prins la copiat,

Cărţile, de le-atingeam,
Fin, cu deştele, un pic,
Se-ntâmpla când mă-ncingeam
La vreun poker sau şeptic...

Uitam zile ce-am chiulit
De la ore de poveşti,
Şi de şuturi ce-am primit
După meciuri pe Giuleşti,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora bacalaureatului (parodie)

Hai să dăm mână cu mână
Noi ce-am picat la română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Noi "respinşii" României!

Iarba rea din holde piară,
Piară toţi profii din ţară,
Între noi să nu mai fie
Camere video–omenie!

Mai muntene, mai vecine,
Vină să copii cu mine
La bacalaureat unire
Ca să luăm toţi... frăţire!

Unde-i unul, nu-i putere
La copiat, îi durere
Unde-s doi, puterea creşte...
Şi nota mult se măreşte...!

[...] Citeşte tot

parodie de Sergiu Boian, după Vasile Alecsandri (iulie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul...

de pe culmi de fantezie mai cobor din când în când
să văd lumea ce mai scrie şi poeţii rând cu rând
şi-ntr-o mare de cuvinte aranjate-n fel şi chip
intuiesc numai morminte şi castele de nisip

nici idei şi nici cadenţe numai iambi numai trohei
numai nobili excelenţe purtătoare de idei
numai versuri triviale numai ode curgătoare
numai albii fluviale de la munte pân-la mare

n-aud nici o melodie nici o notă nici un semn
nici o umbră de poezie- numai limba grea de lemn
e stăpână peste toate ce se scriu şi se vorbesc
de la mine-rupt în coate pân-la cei cu har ceresc

scot încet din cap căciula şi mă scarpin dur în pleş
mai drapez niţel şi nula trag un gât de Aqua Fresh
şi revin pe culmi stelare să continui procedeu
ba numit versificare ba misterul lui Orfeu...

poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnoroşi elevi, eleve

Somnoroşi elevi, eleve,
Pe la ore se adună,
Se ascund pe după bănci.
Asta-i bună!

Trece timpul repejor,
Ore în neştire fac,
Să se pregătească bine -
Pentru bac'!

La română sunt subiecte...
Îţi vine să dai din TURCĂ,
Că româna asta grea,
Te încurcă!

După nota obţinută
Vine mama să îţi spună,
Că eşti prost, îţi dă o palmă...
Noapte bună!

parodie de Claudiu Românu, după Mihai Eminescu (19 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zicere...

Limba noastră-i poezie,
Vers ce schimbă-a lumii notă,
Rima ce o-mbracă-n ie,
Strofa de o mare cotă...

Limba noastră e mai veche
Decât spun multe istorii,
Are punct, n-are pereche,
Tăinuită prin memorii...

Limba noastră-i arta pură,
Şlefuită printre stele,
Ocrotită-n scriitură
Cu tăişul penei mele...

Limba noastră-a fost stâlcită,
Pusă-n jug de rase-avare,
Insa-a rezistat rănită
Şi rezistă-n continuare!...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un trandafir

Mi-am donat trupul pentru progresul ştiinţei.
Cu toate că nu voi fi acolo
pentru a nota descoperirile făcute,
îmi pot imagina pe studenţii
aplecaţi deasupra mea:
"Doamne-Dumnezeule, acesta este un ficat?
Şi cele două conopide tutunii sunt plămânii?"
"Da, domnule, o mostră perfectă care arată
modul în care nu trebuie să trăieşti."
"Dar ce ne puteţi spune despre creier?"
"Din păcate, creierul... mă îndoiesc că acest exemplar
a avut vreodată aşa ceva." Asta-n vreme ce extrage
cu cleştele doar un trandafir.

poezie de Leland Bardwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Never more

Simţeam, într-o noapte, că mor,
căci gându-mi plecase în zbor
şi, negru, intrase-ntr-un nor
cu ţipete de "Never more!".

Erau cam prin zona lui do
pe-o notă ce nu pot eu s-o
imit, dar v-asigur că-i o
invenţie-a lui Alan Poe.

Şi, cum nu puteam eu să dorm,
mi-am zis: "Ia să-ncerc să transform
ceva-ul acesta diform
în gânduri cu care s-adorm."

Şi-atunci, "never more"-ii acei
din norii cei negri şi grei,
mi-au fost, deodat' porumbei
pe nori-aşternuturi de zei.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!