Serioase/triste despre liniste si pace, pagina 5
Cele șapte bătălii de pe Golgota
Să cânte strunele-ncordate!
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a fiilor lui Dumnezeu.
Să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fără de hotar
a celor șapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe Clavar!
I. Lanțurile
Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre și butuci,
între ostași cu coif și zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.
Trei osândiți, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Și sângele curgea fierbinte,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de primăvară
Te iubesc nespus și-i pace,
în visul meu e liniște deplină
când luna pletele-și desface
ca o femeie în mugur de lumină;
Trupu-mi este alb -zvâcnesc-
te strigă uneori încetișor,
de-atâta primăvară înfloresc,
ia-mă cu tine la izvor!...
Du-mă prin verdele dintâi,
la salcia cu pletele în râu,
să-mi pui o stea la căpătâi,
în așternutul crud de grâu...
poezie de Lusiana Drăgușin (14 mai 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada Bătrânului Marinar
DESPRE CUM:
- Trei tineri merg la o nuntă, iar unul dintre ei este oprit în drum
de un marinar bătrân și convins de acesta să-i asculte strania
poveste a vieții lui de navigator.
- O corabie, după traversarea ecuatorului, undeva în partea australă a
Oceanului Atlantic, a fost purtată de furtuni spre o regiune subantarctică.
- Marinarul îi mărturisește tânărului nuntaș cum un albatros apărea
zilnic de undeva din pustietățile marine și ateriza pe corabie pentru
hrană și odihnă. Temându-se că albatrosul ar putea fi purtătorul posibil ghinion,
marinarul, sfidând atât legile frăției pe mare, cât și pe cele ale ospeției, îl ucide.
- Continuându-și periplul, nava ajunge în zona tropicală a Oceanului
Pacific de Sud.
- Tânărul află lucrurile neobișnuite care s-au întâmplat de-a lungul
acelei perioade și despre cum soarta l-a readus pe bătrânul marinar
[...] Citește tot
poezie de Samuel Taylor Coleridge, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un doctor genialb
A nins puțin a liniște și-a pace
Și-a vindecare și-a puțin confort,
Nu mă mai simt de parc-aș fi pe ace
Și nu mai spun că nu mă mai suport.
Continuă să ningă, deci voi fi
De-a-ntregul vindecat de disperare,
Mă tem că niciodată nu voi ști
Să-i mulțumesc acestui doctor, care,
Când sufletul mi-e negru și cedează,
El vine alb și mi-l resuscitează.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierderi
pierd sensuri într-un vechi amurg
de dragul unui joi pierdut
pe frunte săruturi de plumb
le am întipărite
cascadele de ploi aduc
a sunete de tobe
și umbre într-un dans tribal
aduc a mii de forme
e ceață...
mai opacă decât laptele
ce viață...
mai amară decât altele
pierdut în întuneric,
seamănă cu mine
busola lui? greșelile...
nicidecum iubire...
[...] Citește tot
poezie de Eduard Palade (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crepuscul
Liniște și pace pretutindeni... În amurg
Se revarsă mireasma florilor de iasomie
Și, deasupra apelor limpezi ale râului,
Bătăile de-aripi ale lebedelor, o simfonie,
Ca o ninsoare de petale, ele-alunecă
Deasupra obrazului mătăsos al apelor.
Acum, la crepuscul, fulgeră-n zbor lilieci,
Ei au stat toată ziua ascunși în locuri secrete.
Fac o mie de cercuri și de răsuciri fanteziste
Prin pânzele de aer transparente și reci;
Sau fulgeră razant cu pământul,
Aproape retezând cu aripile lor cenușii
Petalele galbene-ale șofranului amărui sau ale florilor albe,
Feciorelnice,-ale a nalbei, lămpi pe margini de poteci.
poezie de Juana Borrero, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oceanul
Oceanul își are peșterile lui sub ape,
Singuratice și-adânci, unde se tace.
Deși pe val zburdă zgomote și furii cât încape,
Dedesubt e liniște și pace.
Acolo-și au lăcașul spirite crâncene, duhuri,
Acolo, vii, țin sfat cei care pentru noi par ireali,
Și-acolo-s cei pe care-i plângem, în adâncuri.
Cei tineri, cei frumoși, cei buni și cei leali.
Marinari trudiți se odihnesc la umbră și răcoare
În apa vie-a împărăției lor albastre,
Singurătatea oceanului li-i binecuvântare
Și-s vegheați de raza blândă-a miilor de astre.
Pământul are griji, pământul poartă vini,
Neliniștite sunt mormintele din cimitire,
Dar somnul marinarilor e lin și patul fără spini,
Sub valuri de velur, îmbrățișați de prima lor iubire.
poezie de Nathaniel Hawthorne, 18371842, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venind de la pământul sfânt - baladă
"Venind de la pământul sfânt,
Walsinghame, lăcaș de liniște și pace,
N-ai întâlnit cumva iubirea mea
Pe drumul tău încolo-ncoace?"
"Cum aș putea ști care-i iubirea ta,
Căci am întâlnit, vrând-nevrând,
Pe lungul drum bătut de pelerini
Mii de iubiri venind, mii iubiri plecând?"
" Ea nu-i nici blondă, nici brunetă,
Se-aseamănă cu îngerii din slavă,
Nu exisă-o altă formă mai divină
Pe tot pământul sau în aerul de vară."
"Am întâlnit, Sir, o ființă ca aceasta,
Cu chip angelic, trup melodios de știmă
Regină părea, părea o zână
Prin frumusețe și grație sublimă."
[...] Citește tot
poezie de Walter Raleigh, 1552-1618, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurați-vă, oameni!
Bucurați-vă, oameni!
Că sirena războiului
Încă nu geme,
A disperării chemare,
La lupta cea de pe urmă,
La a păcii și a bucuriei plecare.
Bucurați-vă, oameni!
Când noaptea, pe cer mai răsar,
Luna și stelele,
Soarele, ce mângâie totul,
Viața și florile.
Bucurați-vă, oameni, când încă,
Bunicii, mai pot fluiera,
Mergând, prin poieni, pe cărări,
Povestind, de-amintirile vieții,
Purtate în încovoiata spinare.
Bucurați-vă, oameni,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (16 februarie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ploaie
Din cer cad lacrimi pe pământ,
Lacrimi argintii.
Văzduhul e-nnorat deplin,
Norii-s fumurii.
Alerg s-o-ntâmpin-n drumul ei
Cu picioarele desculțe,
Uite prima furtună de vară,
Din cer cad steluțe.
Acum, e liniște și pace,
O liniște de vis,
Doar picuri se-aud venind
Spre geamul meu deschis.
Vreau să îmbrățișez iar ploaia,
Iar ea să mă spele de păcate
Și să-mi șoptească-n fiecare clipă
Vorbe dulci, curate.
[...] Citește tot
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!