+bob +de +rou�

Lacrimi şi rouă...

La o margine de geană, orizontul lumii noi,
Stavilă de praf şi vânturi, flash- uri şi apă de ploi,
Bob de lacrimă adâncă, s- a născut făr' a sa vrere,
Unde sarea- i este hrană, bucurie şi durere.

Intr- o aşteptare mută, cere inimii răspuns,
Doar o strângere de,, mână," pentru ea va fi deajuns,
Incotro să se îndrepte, când alţi ochi cu ea trăiesc,
Sau când zâmbete perfide, doar cu ură vieţuiesc.

Multe lacrimi nenăscute, stau pe suflet adâncite,
Luna, farmec şi mistere, lângă iris le trimite,
Căci atuncea curg in voie pe o pernă- n miez de noapte,
Taina curgerii le ştie, nu cuvânta mai departe.

Şi când zorii se deşteaptă, viaţa iar te ia in braţe,
Ochii să- înflorească văzul, zâmbete doar cu dulceaţa,
Şi de- o lacrimă va curge, spune lumii ca să ştie,
Roua florilor din Rai, s- a prelins cu bucurie!

poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi câteva ierni pictate

Câteva ierni pictate cu dragoste,
câteva ierni de sentimente frapante.
Fire nostalgică, empatică şi caldă
visătoare incurabilă totodată.
Mă uit la fluturi, flori şi stele
Care-i diferenţa dintre ele?
Tăcerea mea vorbeşte...
Acum, de un dor nemărginit.
Ah, copilărie floarea mea de dor,
unde te-ai ascuns? În care colţişor?
Unde-i copilul de altădată?
Pur ca un bob de rouă, ca o floare îmbujorată
cu praf de stele presărată...
Dau buruienile pline cu otravă de-o parte,
te caut cu auzul, cu vederea, ostenită de puteri
n-am dat de tine nicăieri.
Dar, aud un murmurat,
vântul îmi şopteşte tainic:
"Copilul pe care-l cauţi nu e pierdut,
este adânc în sufletul tău ascuns!"

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi câteva ierni pictate ✍

Câteva ierni pictate cu dragoste,
câteva ierni de sentimente frapante.
Fire nostalgică, empatică şi caldă
visătoare incurabilă totodată.
Mă uit la fluturi, flori şi stele
Care-i diferenţa dintre ele?
Tăcerea mea vorbeşte...
Acum, de un dor nemărginit.
Ah, copilărie floarea mea de dor,
unde te-ai ascuns? În care colţişor?
Unde-i copilul de altădată?
Pur ca un bob de rouă, ca o floare îmbujorată
cu praf de stele presărată...
Dau buruienile pline cu otravă de-o parte,
te caut cu auzul, cu vederea, ostenită de puteri
n-am dat de tine nicăieri.
Dar, aud un murmurat,
vântul îmi şopteşte tainic:
"Copilul pe care-l cauţi nu e pierdut,
este adânc în sufletul tău ascuns!"

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţie

Nu mai văd a scrie
Cum vedeam odată
Însă bucurie
Am ca niciodată;

Pe-orizontul bolţii
Zorii-s de lumină,
În lumina minţii
Ziua e divină,

Noaptea-i o orchestră
De armonie plină,
Aura terestră
Somnul îmi sprijină,

Universu' înclină
Arfa peste mână,
Cântecu-n surdină
În duh mi-l îngână,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii (2 iulie 2023)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema toamnei

C-un ciumăfai cules din iarba necosită,
Botează tot ţinutul cu tina-i nesfinţită.
Îmbracă-n jad cărearea, cu frunzele-i pictate,
Ce se desprind tăcute, de vânturi spulberate.

Cu straie-mpodobite, cu stele vii ce ard,
Îşi poartă trena-n falduri pe-a lumilor catarg,
Mai fură din culoarea bogatului brumar,
Lăsând ramura goală, şi, fără de frunzar.

Priveşte cu durere la frunza în cădere,
Un bob de rouă cade, este a ei, durere.
Ea simte despăţirea frunzelor de pom,
Cum, în faţa morţi-i văzută, doar, la om.

În mersul ei, prin lume, strânge în hambare,
Aşa cum apa-şi cheamă val ieşit din mare.
Ea picură-n apusul iubirilor de jar,
Lumina, în şoptiri, de care, n-ai habar.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri... scrise

Mai ştiu şi eu la ce gândeam
Când viaţa ASTA îmi oferă?
Silabele le pun la geam
Să le citească cel ce speră!
Şi de-o găsi în ele dor
De oameni şi de mândra glie,
Eu le urez să aibă spor
Ca să creeze poezie!
:
Ochii luminează zarea,
Oamenilor le-arăt calea,
Ochii mei-două scântei,
Nu poţi privi fără ei,
Ochii mei-două granate,
Fără ei nu poţi răzbate,
Dacă iubeşti ochii mei,
Apă vie poţi să bei,
Lacrimile-s bob de rouă,
Binecuvântare vouă,
Ochii mei să nu-ţi lipsească,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-nchină cu dreapta castelelor de nisip

(Serveşte, duminica
nu am să fiu acasă!)

Revăd în crucea trupului tău
rochia pe-atunci înflorată.
Miroase a vară şi lapte
când îţi împarţi universului durerile
cu frunţi de zmeie şi sprâncene de zefir.

Râzi cu neliniştea uşor săpată
în riduri şi cearcăne, te rogi,
cum te mai rogi, femeie
ca a treia născută să nu împartă
felii de tort şi confetti întâilor îngeri.

Îţi strângi copila şi alergi
cu soarele-n piept şi furtuna în ceafă
până la coada curcubeului
să-i pui pe buze lacrima seninului
un bob de rouă pe tipsia norocului.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost...

Am fost bob firav de rouă strâns în palma unei flori,
Lacrimă întârziată pe sub geană uneori,
Între vis şi împlinire am fost semn de întrebare
Şi mi-am aninat dorinţa printre stele căzătoare.

Am fost fulger de lumină într-un fald de curcubeu,
Puful alb de păpădie spulberat instantaneu,
Am fost nufăr singuratic pe sub sălcii plângătoare,
Sprijinind pe umeri cerul cu albastru-i de cicoare.

Am fost aripă întinsă-n zbor înalt spre infinit,
Valul frământat de mare murmurând neobosit,
Pe nisipul din clepsidră mi-am clădit palat din visuri
Şi-am cules deşertăciune pân' la margini de abisuri.

Am fost vers de poezie, un ecou purtat de vânt,
Un acord de simfonie, o silabă-ntr-un cuvânt,
Vas fragil născut din tină, flacără de lumânare,
Cânt de lebădă în noapte, un suspin, doar o suflare...

[...] Citeşte tot

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Long Island Sound

O văd cum arăta-n după-amiaza cu perdele tremurânde,
În august – în bătaia brizei răcoroase, blânde.
Iuţeala mareei, soarele luminând-o ca pe-un bob de rouă,
O velă albă-n depărtare, secera arcului de lună nouă.

Apele-ntretăiate de vinişoare palide sub pielea albăstrie,
Bărcile de pescuit silenţioase, golful dinspre est
Şi semicercul pădurii verzi înconjurând albastrul lui celest.
Iarba fosforescentă şi, pe cerul solemn, soarele plin de veselie,

Scântei îndepărtate deschizând porţi şi acolade,
Râsul unor copii nevăzuţi, cântec bucuros de greieri,
Murmurul valurelelor mareei care se-nalţă şi recade,
Nori uşori şi pufoşi de vară amintindu-ne de zilele de ieri,

Schimbându-şi mereu forma,-n vreme ce noi le-admirăm traseele,
Toate-aceste delicate privelişti şi sunete parcă-s doar ale mele.

* Long Island Sound - estuar de maree în Oceanul Atlantic, situat între statul american Connecticut şi New York.

poezie de Emma Lazarus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii steaua mea

te-aş fi iubit cu cea din mine, ascunsă
cum nu te pot iubi cu cea din ochii tăi
fără vreo taină de inimă răpusă
şi fără teama îngerilor răi.

te-aş fi urcat acolo sus unde ţi-e locul
şi poate-aş fi-ngrădit cu ce n-ai fi aflat
aş fi venit şi m-aş fi-ntors cu totul
şi-n urm-aş fi lăsat doar un argat.

ne-am fi-nvăţat deodată ce-i iubirea
nici eu nu ştiu, nici tu nu ai simţit
din graiul nopţii ascultând tăcerea
cu nerăbdarea-n tâmple de-a fi un infinit.

rămas în gând, doar bob de rouă stinsă
aşa mi te închipui şi acum
privind la flacăra din mine ce-i aprinsă
şi desluşind gravura dintr-un vis ce-i scrum.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!