Poezii despre a fi poet, pagina 5
Eu nu-s poet
Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,
Penelul meu din litere-i făcut
Când coala albă-ncepe s-o alinte
Punând culori fierbinți ca un sărut.
Eu nu-s poet, ci țesător de visuri
Ce-s toarse din ciudatul curcubeu
În care luminează paradisuri,
Dar și abisuri fără Dumnezeu.
Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele
Pe care le arunc când nu îmi plac,
Căci doar luceferi caut printre ele
Ca să îmi poarte chipul veac de veac.
Eu nu-s poet, ci cronicarul erei
În care am trăit urât și prost
Și-ai cărei ani pierduți, plini de mizerii,
I-am zugrăvit așa precum au fost.
[...] Citește tot
poezie de Anatol Covali (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Doar poeții
Acum când vreau să te uimesc
Prin vorbe nerostite de niciunul,
Mă sperie poeții ce au fost,
Că te legau în tei sau te dorea vreunul.
Tu erai văzută ca o floare,
Cea mai frumoasă floare,
Doar Universul te iubea
Iar un Luceafăr trist, te adora.
Erai măceș,
Cădeai pe stele
Ba chiar mureai la unu' în brațe
Un alt poet te învia.
Eu cum să lupt cu toată cartea
Că ești frumoasă și aștepți
Să-ți spun măcar o strofă
Originală, s-o accepți.
M-am dus la țărm să-ntreb și marea
Ce vânt te-aduce și de unde
Am stat o zi să îmi răspundă
Dar luna m-a gonit acasă.
[...] Citește tot
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (3 martie 2018)
Adăugat de milidumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză
Vreau să mă transform în soare
și prin raze să-ți vorbesc
vreau să mă preschimb în lună
noaptea să te învelesc
vreau să redevin o stea
tu să redevi luceafăr
să-ți șoptesc iubirea mea
ascunzându-ne prin nuferi...
vreau sa fim nuferi pe lac
lacul mândru cel albastru
și-un poet nebun și tandru
să ne-aștearnă pe hârtie
într-un vers de poezie
să fim două puncte negre
cu miros de iasomie
să ne gâdile penița
ca o vrajă amețitoare
ca să devenim apoi
tu poet eu visătoare
iar dacă va trece noaptea
[...] Citește tot
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți fie bine, drag fecior
SĂ-ȚI FIE BINE, DRAG FECIOR
De când pe lume te-am adus
În casa sufletească,
Rugăciuni mi-am dus la Iisus,
Vrând să te ocrotească.
Să primești bine în viață,
Sufletul meu nu-nceta
De-a pune rugă-n speranță,
Pentru fericirea ta.
Nu suportam să-ți văd plânsul
Și lacrimi pe obrăjori,
Că-n mine plângea sufletul
Mai rău ca ploaia din nori.
Cu brațele protectoare
Te sprijineam, să mergi drept.
Să înveți ce e onoare,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminesciene
(...)
De ce-i atât de puțină poezie pe mormântul tău cenușiu -
Pe mormântul poeziei tale,
Tu, cel mai mare poet și cel mai mare român?
E timpul să plec;
Iartă-mă, bătrâne prieten, că nu mi-am scos șapca în fața ta,
Dar fruntea mea n-a cunoscut șapcă -
Iartă-mă că nu mi-am făcut cruce
În fața ta, pentru tine,
Dar eu, nefericitul, nu cred în nimic.
Nu ți-am adus paos sfințit
Pentru că diseară am să-mi beau ultimele parale, pân'am să cad -
Și-mi voi închipui că am băut cu tine!
Dar ia-mi sufletul meu nesfârșit, săracă cunună
Și încolăcește-l în jurul tău sau deasupra ta, cum vei crede,
Eu sunt ultimul poet și ultimul țăran,
Eu sunt ultimul om și ultimul poet
Care te cânt,
Sunt ultimul poet al țărănimii
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember eminescian
REMEMBER EMINESCIAN
Peste vremuri încercate
străbate un dor de-un veac,
de Luceafărul din carte,
ce din Cer privește-n Lac.
Un incurabil romantic,
spre astre plecând grăbit,
și-a lăsat dor singuratic
în Luceafăr din zenit.
Rapsozi pe ogorul gliei
i-au pus versurile-n cânt,
cu ecoul poeziei
de dor doinit la mormânt.
În clinchetul de izvoare
plânge Basarabia
și caută alinare
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul Mare
Perdeaua de mătase
albastru metalic
stropită cu aur,
ornată cu flori albe
de nori rătăciți,
se luminează discret.
Purtată pe roți imaginare,
Ursa Mare
pornește spre o altă noapte
visată de poet.
Întunericul
se risipește greu...
Acolo, sus,
strălucind în noapte,
Carul Mare
s-a lăsat privit,
plimbându-se
printre aștri cu chip adormit,
deranjați din somn
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești, copilărie?
UNDE EȘTI, COPILĂRIE?
Unde ești, copilărie,
Fără griji fără suspine?
Părinții din veșnicie
Purtau grija mea de mâine!
Unde-ai dus vraja visării
Cu Zmei, Feți și Cosânzene?
Că veneau pe-albastrul zării,
Precum visul printre gene!
Unde mi-ai lăsat florile
Ce mi le coseam pe ie?
Azi cos lacrimi în mărgele
De scaieți și păpădie!
Coseam ie cu altiță,
Când eram copil de școală,
Ca să primesc cununiță
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Maria Filipoiu din Poezii pentru copii
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet rătăcind
Cînd ai zvârlit odgonul către dorinți tihnite,
Ce rătăcesc pe valuri, ca umbre de plăceri,
Marea privind, ai fața întoarsă către ieri,
Și orașul în cenușă iar prinde să palpite.
Treci pe sub vechi arcade de aventuri uitate,
Te-ncrucișezi cu viii, delirul tău e stins;
Cu viii deopotrivă și morții, pari învins,
Trudiți să-ntindeți zilnic doar pânzele visate.
Fântânii nu-i mai afli, ca-n vremuri, strălucirea,
Nici sângerarea gurii care a copt sărutul,
Nici cântul despre tine ce l-a-ngropat trecutul,
Precum un prunc ce-n van îl întoarce nălucirea.
Ce degete febrile șterg caldele imagini?
O iei pe altă cale, e strada fără soare,
Ți-e altul gândul, inima fără somn tresare,
Schimbi casa, însă chipul ți-e altul între pagini...
[...] Citește tot
poezie clasică de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când pari poet...
Joculețe de cuvinte,
doar pentru un gen de minte,
dar chiar și așa... mai rar cu sens.
Totul se-ntâmplă invers
și a prins altfel de mers,
dar chiar și așa... prostimii prinde.
Nu se pot numi "merinde",
oricât de mult ar pretinde
că e hrană pentru suflet ce fac ei.
Degeaba par a fi "grei",
că-s mai mult lupi decât miei,
tot goi ca și voi pe dinăuntru.
Se visează doar în centru,
căci, altfel, n-ar mai fi pentru
ceea ce consideră că-i face "zei".
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!