Toate rezultatele despre privit, pagina 49
Din cer a venit un cântec de lebădă
Din cer a venit un cântec de lebădă.
Îl aud fecioarele ce umblă cu frumseți desculțe
peste muguri. Și pretutindeni îl and eu și tu.
Călugării și-au închis rugăciunile
în pivnițele pământului. Toate-au încetat
murind sub zăvor.
Sângerăm din mâni, din cuget și din ochi.
În zadar mai cauți în ce-ai vrea să crezi.
Țărâna e plină de zumzetul tainelor,
dar prea e aproape de călcâie
și prea e departe de frunte.
Am privit, am umblat, și iată cânt:
cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?
Cineva a-nveninat fântânile omului.
Fără să știu mi-am muiat și eu mânile
în apele lor. Și-acuma strig:
O, nu mai sunt vrednic
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre muzică
- poezii despre muguri
- poezii despre lebede
- poezii despre inimă
- poezii despre copaci
- poezii despre apă
Cer albastru
Atâtea zile, atâtea nopți, atâtea vise risipite...
Azi mă privesc struguri sub bolți prin frunze galben-ruginite.
Aș pune-o scară ca să urc din bolți de viță-n bolți de stele,
Asemeni unui Demiurg s-alung amurguri de tăcere.
Înviorată-n dimineață aprind o candelă de-argint,
Mirată.... o mușcată creață s-a inroșit si a-nflorit.
Zâmbește soarele-n fereastră cu razele in evantai
Se naște-n suflet o speranță, viața totuși e un rai....
Este miracol, frumusețe, iubire-a tot ce ne-nconjoară
Si-alung din toamna care vine, o clipă, ce a fost amară
Mă bucur azi de tot ce am, un cer albastru fără nori,
Gândind la ochii tăi albaștri ce m-au privit de-atâtea ori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre albastru
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
Trăiri fără greșeală, greșeli fără trăire
Trăiri fără greșeală, greșeli fără trăire...
de ce nu pot odată să le-mpletesc la greu?
C-un indigo macabru, trăiri îmi scriu pe fire
și mai greșesc că,-n fine, n-am aură de zeu.
Dar bate vântu-acela, un vânt brutal și rece,
în craniul meu strecoară o pauză de cord
și-un abur de nevroză, strigând natura: "ECCE,
priviți, e cerșetorul cu hainele-i de lord"!
Eu de cerșit, cerșit-am și încă văd cerșire
prin sângele-mi ce nobil l-aș fi privit mereu,
dar ce n-aș da, și viața, să pot ieși din fire -
sunt om, marionetă, și păpușar, tot eu.
Celulele-mi și mintea, sunt toate de acord:
această navă doare, mai bine-i peste bord.
sonet de Ionuț Popa (ianuarie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre greșeli, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre cerșetorie, poezii despre vânt, poezii despre natură, poezii despre brutalitate sau poezii despre abur
Un parfum de liliac
Un parfum de liliac dulceag
Pe fereastra deschisă a intrat
Flori albastre așezate șireag
De la geam m-au întrebat
Ce faci tu îți este bine
Astăzi nu te-am auzit
N-ai privit pe geam la mine
Nici scriind nu te-am zărit
Zâmbetul nu ți-am găsit
Când priveai pe cerul tău
Astăzi ochii tăi nu m-au iubit
Vântul bate din vest mai rău
Liliac cu florile albastre
Cum este cerul liniștit
Recunosc parfum de astre
Ești parfumul meu iubit
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre bine și rău, poezii despre astre sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling
Sânul asemănător unui bot însetat de cămilă, m-așteaptă
și nu știe mila, fiindcă și eu la rândul meu te doresc
cu toți ghimpii văpăii lăuntrice
inseparabili, ce îmi frământă starea.
Lipesc frumusețea unor mesteceni albi
din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte
înecând toate obstacolele artificiale
șterse în chinuri.
Un fel de intuiție personală ce o găsești
numai în freamătul pădurii de foioase.
Ploile de ninsori așteaptă să rumege
împletitura dureroasă a crengilor
arzând gingășia unui cuib de voci
pierdut prin Templul zeiței Hator.
Gonind veșnicia
printre glasurile răgușite ale pietrelor
puse s-aleagă arma cu plasmă a stăpânei!
Contur filigranat în porțelan albastru de Prusia.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre păduri, poezii despre ploaie, poezii despre obstacole, poezii despre ninsoare, poezii despre laser, poezii despre intuiție, poezii despre frumusețe sau poezii despre durere
În general societățile omenești nu sunt foarte inventive. Ele respectă organizarea ierarhică și ritualurile. Sugestiile de schimbare sunt întâmpinate cu suspiciune: acestea implică în viitor o modificare a ritualurilor și ierarhiei, sau chiar schimbarea unor ritualuri cu altele, sau cu o societate cu o structură mai puțin rigidă și cu mai puține ritualuri, ceea ce nu e privit cu plăcere. Și totuși există perioade când societățile trebuie să se transforme... Dificultatea de a încerca să restructurezi societatea americană și altele provine în bună parte din rezistența unor grupuri care au anumite interese în acel status quo. O schimbare majoră i-ar putea obliga pe cei care se află în vârful ierarhiei să coboare mai multe trepte. Ei nu doresc acest lucru și de aceea opun rezistență.
Carl Sagan în Balaurii Raiului
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate de Carl Sagan despre schimbare, citate despre viitor, citate de Carl Sagan despre viitor, citate despre plăcere, citate despre existență, citate de Carl Sagan despre existență, citate despre dorințe, citate de Carl Sagan despre dorințe sau citate despre Statele Unite ale Americii
Fără a avea pretenția la o inovație, vrem să încercăm să combatem o părere încă foarte răspândită și să arătăm din nou că matematica nu este o teorie pur logică. Această afirmație se referă atât la metoda de cercetare, cât și la conținutul însuși al matematicii. În ceea ce privește primul punct, deși matematicianul este privit ca un savant care procedează numai prin deducții, nu-i greu să admitem că intuiția îi arată ce direcție trebuie să apuce... orientarea matematicii și sensul în care se efectuează progresul ei nu sunt condiționate numai de necesitățile interne (organizare, sistematizare, simplificarea rezultatelor acestor transformări logice). Ea este motivată încă, și mai ales, de cerințele venite din afară, de problemele concrete puse de natură și tehnică.
citat din M. Frechet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre matematică, citate despre logică, citate despre natură, citate despre intuiție sau citate despre cercetare
Jumătate a trupului
Din tălpi până-n creștet
mă-nvelește glasul mamei.
N-ar fi ea scânteie dacă n-aș fi fost eu
cerul legănat de ape.
Când mi se făcea dor de iarbă,
mă auzeam de sub învelișul inimii ei
în mijlocul basmului.
Jumătate a trupului meu e mama,
Cu cealaltă jumătate m-am privit
într-o frunză de măr
și eram floarea lui.
Celelalte flori mi-au ajuns la inimă;
vor muri fără mine
dacă nu le împăturesc cu aripi de înger
să urce în oglinda cerului,
să curgă ninsori în fericirile celor
care n-au fost înveliți
din tălpi până în creștet
de glasul mamei.
M-am gândit la frunză și
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre îngeri, poezii despre moarte, poezii despre mere, poezii despre frunze sau poezii despre fericire
Vântul de dimineață
S-a ridicat din somnul ce-l trăise
pierdut în haosul din întuneric,
ascuns în temerile dintre vise
ce îl duceau pe drumul luciferic.
Cu ochii, în durere de lumină,
mijind, treptat, spre zări îndepărtate,
și-a amintit ce-nseamnă zi senină,
și zbor, și fugă de singurătate.
S-a ridicat și a privit, uimit,
cum aripile ce păreau distruse
se-ndreaptă și se scutură, grăbit,
de valuri de funingine depuse.
În roua dimineții le clătește,
adună,-a' florilor din jur, parfumuri,
se-nvârte sub lumina ce-o iubește
și își aduce-aminte, dintre drumuri,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zbor, poezii despre dimineață, poezii despre întuneric, poezii despre somn sau poezii despre singurătate
Legenda începe pe la mijlocul anilor '70, când în satul de munte își face brusc apariția o femeie de vreo cincizeci de ani, Ines Garcia Clemente, nepoata lui Pedro Garcia Luciente, membru al vechii familii Garcia al cărei nume este purtat de o jumătate de sat ca patronim și de cealaltă jumătate ca matronim (există doar puțini Garcia Garcia, iar Institutul Epistofelic i-a privit multă vreme cu suspiciune, deși toată lumea știa că mama și tatăl proveneau din sate diferite). Noua sosită e bine primită de clan; își pierduse bărbatul și cei doi fii și n-avea rude decât la Mesala. Ines vorbește puțin, iar când vorbește e incoerentă.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sat, citate despre timp, citate despre vorbire, citate despre rude, citate despre munți, citate despre mamă, citate despre femei și bărbați, citate despre femei sau citate despre familie