esti slaba de

Tu eşti biblioteca mea

toată informaţia din univers
concentrată într-o singură inimă...

în paginile pielii tale
sunt arhivaţi toţi clasicii
alfabetul orbilor
şi biblia nefericiţilor...

tu eşti biblioteca mea
recitită la nesfârşit de ochii atingerilor mele
indescifrabilă
de la prefaţă până la erată
răspunsul la toate întrebările
şi întrebarea la care aş putea răspunde
în nenumărate moduri

trupul tău nu are niciodată nevoie de copertă
te răsfoiesc în toate modurile posibile
fără să mă satur...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti copilărie?

Copilărie, unde eşti?
Mi-e tare dor de tine.
Vreau să te îmbrăţişez,
vreau să mă joc cu tine,
vreau să alerg...
Cu tine,
întotdeauna mă simt bine.
Au trecut mulţi ani de când m-ai părăsit.
Vreau să fim iar împreună.
Ştiu. Sunt un visător.
Alături de tine am fost fericit.
Întotdeauna eu te-am iubit.
Tu, copilărie, eşti mai frumoasă decât frumuseţea.
În tine m-aş întoarce chiar şi din rai.
Ştiu. E prea mult spus
şi tot prea mult,
de când te-ai dus.
Rămas bun, copilărie!

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

După punct

De ce eşti singur nuc bătrân?
Stai neclintit, uscat de vânt
Cu rădăcinile-n pamant
Aşa tăcut, făr-un cuvant
De ce eşti singur nuc bătrân?
Tot Cronos e şi al tău stăpân?
La umbra ta am să rămân
Să încerc o clipă să amân.

La umbra ta, sub mult pământ.

poezie de Sergiu Bel
Adăugat de 17072010
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă fiică a naturii

Stropi de ploaie cad peste chipul tău
Ca lacrimele care curg
Din ochii lui Dumnezeu.

Vântul te leagănă uşor,
Precum adoarme mama al său odor.
Soarele îţi admiră faţă
Şi privighetorile îţi dau bună dimineaţa.

Eşti o casă pentru păsările cereşti
Ca o mamă bună pentru oameni
Şi vieţuitoarele pământeşti.

Binecuvântată eşti de cel de sus
Pădure verde, pădure
Ca luceafărul care a răsărit şi încă n-a apus.
Eşti cea mai frumoasă fiică a naturii.

poezie de Vladimir Potlog (12 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

Fluture captiv în hamuri,
Pus să tragi de-o viaţă-ncoace,
Antenele parcă ţi-s ramuri,
Şi pari bătrîn şi veştejit.

Azi ai aflat că nu te place,
Atunci de ce ai mai muncit,
Tu sufleţel nenorocit?

Şi te întrebi ce oare face,
Te rogi să nu îi fie greu,
Şi stiu că tu defapt eşti eu,
Şi eşti prea slab un necăjit,
Şi-o crezi pe ea neîncetat,
Deşi o viata te-a minţit...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări şi ...răspunsuri

Oare cine-i mai ferice?!
Cel ce are şi nu dă,
Cel ce-n viaţă dăruieşte,
Sau acel care primeşte.

Fiecare-n felul lui,
Poate este fericit
Important e ca în suflet
El să fie mulţumit.

Că nu ne-am născut la fel
Unii dau, alţii primesc,
Ăi de dau vor şi răsplată
De la cei ce ii iubesc.

Ea nu–ntodeauna vine
Ş-atunci eşti dezamăgit
C-ai făcut chiar peste poate
Şi că nu eşti răsplătit.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Simionescu (20 august 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când un înţelept îţi spune că eşti prost, trebuie să-ţi dea de gândit. Când un prost îţi spune că eşti prost, trebuie să-l ignori. Singura problemă e de unde ştii care-i prostul şi care-i înţeleptul?

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba eşti serios dacă nu ştii să fii atent şi dacă nu eşti perspicace (atenţia inteligentă e totdeauna perspicace). Cine contemplă cu atenţie lucruri neluate în seamă, socotite insignifiante, efemere, acela are toate şansele să descopere esenţe, detalii revelatorii. Dar atenţia acordată lucrurilor neînsemnate se numeşte frivolitate.

Alexandru Paleologu în Despre lucrurile cu adevărat importante
Adăugat de Sandulescu Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugi de Iubire din cauza unei singure umiliri? Ce ştii despre Iubire în afară de numele ei? Iubirea are o sută de forme de mândrie şi dispreţ, şi se câştigă printr-o sută de mijloace de convingere. Pentru că Iubirea e fidelă, ea cauta pe cineva care e fidel: nu o interesează în niciun fel un tovarăş neloial. Fiinţa umană seamănă cu un copac; rădăcina lui e o convenţie cu Dumnezeu: acea rădăcină trebuia îndrăgită cu toată puterea. O convenţie slabă e o rădăcină putrezită, fără har şi roade. Chiar dacă ramurile şi frunzele copacului sunt verzi, verdeaţa nu ajută la nimic dacă rădăcina e stricată. Dacă o ramură nu are frunze verzi, dar are o rădăcină bună, o sută de frunze vor lua naştere la sfârşit.

Rumi în Iubirea
Adăugat de lucica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul pledează pentru vechii amici

Deşi acum eşti plin de strălucire
Şi de mulţime eşti apreciat,
Iar noi prieteni îţi aduc cinstire,
Tu să nu fii hain, nici îngâmfat,
Ci de-ai tăi vechi amici îţi aminteşte,
Că timpul trece ca un val rebel,
Iar frumeseţea ta se ofileşte
Şi doar în ochii lor rămâi la fel.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!