Poezii despre discursuri de sfarsit de liceu, pagina 49
Sonetul IX
De-ndată ce lumina mi se stinge
și-mi aflu tihna în sfârșit, în pat,
biet sufletu-mi, de tine însetat,
pornește, rătăcind, până te-atinge.
Și-atunci îmi pare că la piept pot strânge
tot ce atâta vreme-am căutat
și pentru care-atât am suspinat,
încât credeam ades că mă voi frânge!
O, somn dorit, o, noaptea mea prea bună,
plăcut repaos, dulce liniștire,
dă-mi visul meu de fiecare noapte.
Când inima, iubindu-te, nu poate
în adevăr să afle fericire,
tu cel puțin i-o dăruie-n minciună.
sonet de Louise Labe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre minciună
- poezii despre inimă
- poezii despre fericire
- poezii despre dorințe
Fel de sfârșit
Adevărata mână n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuși,
cum se trage în sine însuși cornul de melc
și ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuși
și ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deși urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre prietenie, poezii despre devenire, poezii despre cuvinte, poezii despre copaci sau poezii despre Soare
Pentru Marianne Moore
Dacă ideea de imortalitate este exclusă,
acolo mai rămân praful,
iarba,
apa care formează băltoace,
tufele-n care ciripesc păsările,
un anume mister simplu al cărui temei
este o umbră trecătoare.
Acolo, la sfârșit, mai rămâne viață
încăperea unde o femeie-și trage ciorapii,
cealaltă încăpere, poate alăturată,
unde o pereche se dezbracă
și se îmbrățișează, pentru ca apoi
să spună:
noi nu vom muri.
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre păsări, poezii despre moarte sau poezii despre apă
Dacă mă întrebi cum răsare soarele
am să-ți povestesc cel puțin o viață
și tot nu o să ajung la apus
o să te saturi să mă asculți
ai să îmbătrânești
o să te transformi în umbră
vei privi în sfârșit calmă
cum continui să debitez teorii peste teorii
ca și când ziua ar fi nesfârșită
te miri cum pot să fiu așa de tânăr
parcă din ce în ce mai tânăr
aproape copil
ce să mai spun
ar fi bine să nu mă întrebi niciodată
cum e cu iubirea
ci doar să te lași iubită
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre tinerețe, poezii despre nuntă, poezii despre copilărie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Stropi de Cuvânt
Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Și la sfârșit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viață; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre mamă
Sonetul 31
Sufletul tău, iubit e cu tăria
Mai multor inimi ce poate-au murit
Și-n el Iubirea-aduce bucuria
Unor prietenii ce s-au sfârșit.
Căci câte lacrimi sfinte și supuse
Nu mi-a furat din ochi iubirea dragă,
Ca un profit pe sufletele duse,
Dar ce-am salvat, în tine-acum se bagă!
Tu ești mormântul moartelor iubiri
Plin de trofee de iubite reci
Care-au lăsat ce-i bun, ca tu s-admiri
Și să profiți de ce-au avut pe veci.
Căci chipul lor iubit îl văd în tine,
Iar tu mă ai acum întreg pe mine.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre salvare sau poezii despre bucurie
Starea, ca un blestem
La început,
am fost în stare,
să articulăm primul cuvânt.
Apoi am fost în stare să muncim,
fără să ne văietăm.
Așa a apărut starea!
Mai târziu, fără să fim în stare să ne dumirim,
starea noastră a devenit natural,
starea altora.
Pentru că cei ce ne luaseră starea,
erau grijulii,
a venit și starea de necesitate.
Aveam și noi, și ei, stări și necesități,
starea era a lor,
necesitatea era a noastră.
La sfârșit,
am fost în stare de orice.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă
Bizar sezon
În zilele de iarnă, scurte,
Se moare în "part time" ce e fire
Înspre nopți lăsând, nefiind să-nvârte,
Himere morții... s-o inspire.
Cum vis fugar topit real e
Și negrul cer în alb topește,
În fasturi sfinte ne e cale
Ca să îmbune geruri-peste.
E-un concentrat de suferință
A tot ce-i viu în vârf de suliți,
Cu mult amar de neputință
Se înglodând, murind pe uliți.
Speranța ar fi doar inedit
În așteptări înfrigurate
Topite-n dorul de sfârșit
De zile scurte îndelungate...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre suferință
Discuții
Discuții la cana de ceai...
Secționăm știrile zilei,
Ca un bisturiu al cunoașterii... până la sânge!
Ne oprim la accidente mortale lucruri banale.
Dar vom păstra amintirea ultimei secunde
Ce duce pe un drum fără sfârșit.
Apoi ne îndreptăm către politică...
Ce sens jocuri murdare,
Când copii și părinți, flămânzind,
Dorm prin canale?!
Coroane și iahturi,
Clocotesc în mocirla aceluiași mâine...
Mucegăită sau nu,
Ne ține de foame,
Aceeași bucată de pâine.
Coordonatele sunt dificil de-nțeles.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre viitor, poezii despre sânge, poezii despre secunde, poezii despre pâine sau poezii despre politică
Sfârșit de carte
Tot mai vânăt, murgule, e ceasul
la întorsul ultimului drum.
De când batem vămile cu pasul
ți-ai tocit potcoavele de fum.
Alelei; de cât amar de vreme
am pornit cu tinerețea-n șa
să culegem stele și poeme
din văzduhul albăstrind abia.
Iată, gârbovi ne-am întors în lume,
neguri am adus în amintiri,
pe rugina laurilor brume,
în caiete mari neîmpliniri.
Murgule, să-ncepem a ne strânge,
fruntea-i umbră, mâna a-nghețat.
Azi vor înflori trei stropi de sânge
pe năframa cui ne-a așteptat.
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre prezent, poezii despre poezie, poezii despre mâini, poezii despre fum sau poezii despre flori