prin altele, educarea

Arpacaşu

ce gură mare
ce lacrimi mici
aici
să nu umbli cu secere
grâul
abia de se plânge
prin aplecare
grâul
abia de se frânge
prin mestecare
aici şi aici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Copilăria dulceaţa vieţii
Ce te poartă in fericiri,
Făcându-ţi amintiri...
Trecând prin nostalgii...

Spulberând vise,
Ce nu au fost scrise;
Croindu-ţi un drum.
Ce s-a făcut scrum.

Zburând prin stele
Descoperind castele,
Balauri si domniţe.
Intrând în temniţe!

Dorind să ajung la castel,
M-am pierdut prin el.
Alergând in nori
Lovind cei doi sori!

[...] Citeşte tot

poezie de Ilie Andrei Harapascu
Adăugat de Ilie Andrei Harapascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un poem neterminat

Timpul insista să trec în vremurile următoare...
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărţire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinţi.
Nu ştiu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinţilor mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea braţele însângerate de maci şi spice.
În palmele lui creştea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morţilor noştri.
Era la fel ca mai ‘nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

4... 3... 2... 1...

(знаменный распев - reloaded)

E început de ev agricol
Iar cest pământ lan de păpuşi
Lucrarea Domnului aşteaptă
Făcută iar prin interpuşi.

Şi-i vin puţin doar pentru morţi
Căci peste vii cereasca mană
Căzut-a prost prin tras la sorţi.

De veghe-n lanuri, de pomană
Sperietori ne ţin de hoţi. Visăm la îngeri dar

Deschise, aripile nu trec prin porţi...

poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză galbenă

Frunză rece, ofilită
Pe-aripă de vânt lipită,
Te chinui de-atâta amar
Să te-aşterni pe trotuar,
Suspinând prin cer golită
De sevă şi toamnă-orbită
Vii-n mormântul de frunziş
Legănată prin desiş
Şi te-aşterni domol pe faţă,
Galbenă şi fără viaţă!

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baloane de săpun

Au înnebunit baloanele de săpun fin,
sunt peste tot şi zboară puƫin.
Unele se sparg imediat ce sunt rostite
altele se dezumflă îndată ce sunt privite.

Îmi plac baloanele de săpun oricum,
pentru că nu se plâng şi nu se fac scrum.
E deajuns să se nască puţin
şi ele pot cumva să zboare lin.

Îmi plac baloanele dar nu de săpun,
sunt mai cuminţi şi nu zboară putin.
Niciodata nu le privesc îndeajuns
şi ele se sparg când prea sus au ajuns.

Îmi plac baloanele dinainte de scrutin,
pentru că se sparg imediat în anonim.
Înnebunesc baloanele de săpun fin,

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflu

sau fluier în vânt cu putere
din adâncul plămâni
lor le vine greu să tragă
aer prin două nări suflu
să mă conving că în
că mai trăiesc prin versul
meu de largă res
piraţie inspiraţie încă fluier

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penetrant

Prin mine vorbele goale
trec ca vântul
ce-aleargă prin pomi
făcând zgomot
şi vacarmul n-are efect.
Vorbele bune însă,
din fapte bune ieşite
m-ajung,
pătrunzându-mi în suflet,
scoţând sunete plăcute.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Prin tapiseria amurgului
Trece ca o urzeală
Zborul în zigzag al liliecilor.
Prin invizibile candelabre
Se aprind, pe rând,
Miile de lumânări
Ale stelelor.
Iar seara,
Ca o slujnică
Prevăzătoare, depune
La capătul zborului lor -
Frumoasele păsări,
Ca pe nişte bibelouri
Pe etajerele
Cedrilor.

poezie de Leon Verane din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 32

Dacă vei mai trăi şi după ziua grea
Când moartea cu ţărână mă va fi învelit
Şi dacă-ntâmplător poate vei revedea
Aceste biete stihuri scrise de-al tău iubit,
Atunci să le compari cu altele târzii
Şi dacă sunt condeie ce-n timp le-au întrecut
Valoarea lor nu-i rima, ci-amorul ce îl ştii,
Deşi cu mult mai bine a scris cel priceput.
O! Dă-mi şi mie gândul acesta de iubire:
"C-al meu amic o muză mai bună dac-avea
Atunci iubitul lui i-ar fi adus mărire
Şi-acum în rândul celor mai înzestraţi stătea.

Şi sunt poeţi cu stil, mult mai dibaci din fire,
Dar el, chiar dacă-i mort, a scris doar din iubire".

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!