petre+tutea+am+facut

Chipul toamnei

Privirea ta rămăne senzaţia de ţintă
Pe coamele acuzatoarelor tăceri,
În poze ce zâmbesc ca să nu mintă,
Ecoul râsetelor risipind dureri.

În ochi zâmbeşte dreptul tău la viaţă,
Pecetea lor respiră-n zori de zi,
Când zbor cuvinte ce au frunza arsă,
În ram păşindu-ţi nurii ruginii.

Ard gheţuri strălucite în integru,
Desfrâul buzelor ţi-absorb vagi insomnii,
Te-aş dezmierda cu-acelaşi dulce-negru

Sărut sfios cu scrum de poezii.
Mor litere sculptate-n chip de cedru,
Stigmate ard durerile târzii!

poezie de Aurel Petre (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curand am sa renasc...

Eu Sunt aici,
Pe-aproape-mi eşti Lumină
Să îmi agăţi ghirlande pe oglindă
Şi să privesc..
E lumea de dincolo de mine.
Tăcută cresc pe-o aripă divină,
Mă simt redevenind în tihnă,
Pe drumul începutului-lumină.

Te iscodesc printre mulţime,
Şi-mi urmăresc dorul cum vine
Şi parcă simt miros de pâine.
Sunt la un pas de prag de casă.
Mă lepăd de toate câte-am fost
Acum, că înţeleg ce are rost.

EL e aici,
Şi este pentru mine.
Ajută-mă, să înţeleg trăind,
Înainte de-a învăţa murind!

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui izgonit

Cine se-abţine şi nu muşcă
Din trupul Evei, dezgolit,
Stând într-un colţ, smerit, gol-puşcă?
Adam, datornic izgonit.

Se mulţumeşte cu o duşcă,
Să uite că e surghiunit,
Cine se-abţine şi nu muşcă
Din trupul Evei, dezgolit.

M-aş avânta ca o plevuşcă,
S-ajut pe cel nefericit,
Şi-aş colinda frumos ca Hruşcă,
Dar teamă mi-e de cel smerit

Care se-abţine şi nu muşcă!

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovăţii

Mătasea luminei răsare măreaţă,
Privirile-i lunecă sfioase în minţi,
În pietre pulsează fărâme de viaţă
Şi-n raze-înfloresc infinite dorinţi.

E glodul tăcerii în suflarea-i adâncă,
Dileme pribegi sorb otravă pe nări,
În poftele toamnei vedenii se-aruncă
Şi timpul şi-arată buricul în zori.

Se-nalţă mustrarea-n spinoase psaltiri,
Prin scorburi albastre trăieşte în lume,
Icoanele dorm în absurde vestiri
Şi clopote bat într-un basm fără nume.

În lacrimi suspinul îngenunche cuvinte,
Oglinda dezgheaţă în zadar jurăminte!

poezie de Aurel Petre (29 octombrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul durerii

(la un eveniment nefericit)

Rostul nu mi-l mai găsesc,
Timpul trece în neştire,
De-oi fi mort sau mai trăiesc,
Nu ştiu cum să dau de ştire.

Zile grele, nopţi doresc
Să petrec întru murire,
Rostul nu mi-l mai găsesc
Timpul trece în neştire.

Cu aşa trai, omenesc,
Simt că nu-mi mai sunt în fire,
Sufletul mi-l chinuiesc
Cu dureri şi-n pătimire,

Rostul nu mi-l mai găsesc.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maytrey

Se întâmplă trenuri către soare
Precum lumina de cocor
Şi chiar în lună ard marfare
De duhul întâmplării lor.

Ninge veşnicia peste gări buimace
E mai împovărată cu o vină
Şi iată doamnă Maytrey
Ce singuri ardem în lumină.

Ne duc gondole de iluzii
Pe mări de clipe translucide
Şi văd în urma noastră ninsă
Poarta singurătăţii cum se-nchide.

Aud în marile zăpezi
Chiar înserarea cum coboară
Tu eşti fantoma unui tren
Care pluteşte într-o gară.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşii, păcătoşii

Mini-fabulă

Cândva, gustând vacanţe, nepoţii somnoroşi
Treziţi în zori de larmă, crâcneau lângă bunici,
Dar satul, scos la muncă în cântec de cocoşi,
Era prosper – ca ţara de harnice furnici!

Un soi de morală

Acuma, doar beţivii la crâşmă dau concert,
Iar satul zace-n tihnă, răpus ca de o boală
Şi-n zori puţini cocoşi mai cântă vag, incert,
Că-mpinşi de dor de muncă, doar hoţii se mai scoală!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erotica (VII)

Eşti culmea, măi femeie,
cu mersul de gazelă
păşeşti prin lumea noastră
dând rost la toate, clar,
din sute de condeie
te-mbracă în dantelă
poeţii-ntr-o orchestră
cu fluvii de nectar...

Eşti culmea, măi femeie,
cum te fixezi în cuget
şi, de-acolo, regină,
pluteşti peste supuşi,
că-i palat ori bordeie
aluneci până-n suflet
şi ne faci viaţa plină,
o lume de seduşi...

Eşti culmea, măi femeie,
cum ne ţii pe la uşi...

poezie de Petre Conceatu (9 septembrie 2002)
Adăugat de Petre Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevinovăţie

O caisă şi-un cais
alergau prin paradis.
Panica primordială
încolţi sub o petală
tresări sub un cubelc
"ea nu pealcă, eu nu pelc
Nu de flică, da' ne calcă!
Eu nu pelc, nici ea nu pealcă"
(şi-oamenii dintâi, buimacii,
le-au făcut semne cu macii)

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronica de zbor

No scriem, doamnă, cărţile care
S-au mai scris precum ştii
Sub clarul de veac din lanuri de rouă
Trimitem prin scrisori miresmele târzii.

Trăim pe o planetă de semen caudate,
În carnea noastră ardem ades câte un semn
Mirese bat cu sufletul de lemn
La podul din afară de cetate.

Lăsăm ca anonimi ades câte un rug
Plecăm spre Dulcineea de dincolo de moarte,
Ne hăituiesc ogarii vămilor pierdute
Când sângele curat s-a preschimbat în carte.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!