Serioase/triste despre nichita stanescu gand, pagina 48
Nesomn
Nu pot sta noaptea în tristețea mea
din pricinã cã-mi aduc aminte de tristețea lui.
Nimic n-am cu el și cred
cã nici nu suntem de același fel al vederii
și nici nu cred cã suntem
de pe aceeași parte a cerului.
Și totuși nu pot sã stau în tristețea mea
din pricina tristeții lui
și nici sã dorm nu pot
și nu de coșmar, de vis,
de astfel de spaime neutre...
Nu pot sã dorm din tristețea
de a nu mã vedea neapã rat
și fã rã de mine
când stã noaptea în tristețea lui
și mai ales când nu poate sã stea
în tristețea lui
noaptea, din pricina mea.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daria Ungur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- citate de Nichita Stănescu despre tristețe
- poezii despre visare
- citate de Nichita Stănescu despre visare
- poezii despre spaimă
- poezii despre somn
- citate de Nichita Stănescu despre somn
- poezii despre noapte
- citate de Nichita Stănescu despre noapte
- poezii despre coșmaruri
- poezii despre calambururi
A mea
Singuratecă ea mă așteaptă să-i vin acasă,
În lipsa mea ea se gândește numai la mine,
ea cea mai dragă și cea mai aleasă
dintre roabele sublime.
Ei i se face rău de singurătate
ea stă și spală tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
și tocmai să calce pe dânsa licheaua.
Ea spală zidul casei cu mâna ei
și atârnă pe dânsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
căzut de la ușă-n ecouri.
Ea își așteaptă bărbatul bețiv
Ca să-i vină acasă
și degetele albe și le mișcă lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre singurătate
- poezii despre senzualitate
- poezii despre păr
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre greșeli
Ploaie în luna lui Marte
Plouă infernal,
și noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Pereții odăii erau
neliniștiți, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.
O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob și prin vreme.
Nu-i nimic, îți spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.
Și mă-nălțam. Și nu mai știam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoși: oamenii?... ploaia?...
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre nori, poezii despre iad, poezii despre frumusețe, poezii despre desen sau poezii despre aripi
Ploaie în luna lui Marte
Ploua infernal,
și noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Pereții odăii erau
neliniștiți, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.
O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob și prin vreme.
Nu-i nimic, îți spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.
Și mă-nălțam. Și nu mai știam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă, răspunde-mi, răspunde-mi
cine-s mai frumoși: oamenii?... ploaia?...
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu-l uitați
Nu-l uitați pe cel căzut în război,
Lăsați-i din când în când un loc liber la masă,
Ca și cum ar fi viu între noi,
Ca și cum s-ar fi întors acasă.
De fapt el s-a întors dintre noi întâiul,
Numai că s-a întors puțin mai ostenit
Și pe un pat nevăzut și-a așezat căpătâiul
Lângă veniții acasă din mit.
El și-a făcut lucrul lui și acum
Poate că îi e sete, o sete arzând
Ora până la noi, ca un fum.
Deci lăsați pentru el să cadă viu pe pământ.
Nu-l uitați pe cel căzut în război,
Strigați-l din când în când pe nume,
Ca și cum ar fi viu printre noi
... Și atunci el va surâde în lume."
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Nichita Stănescu despre timp, poezii despre război, poezii despre ore, citate de Nichita Stănescu despre ore, poezii despre libertate, poezii despre fum, citate de Nichita Stănescu despre fum, poezii despre acasă sau citate de Nichita Stănescu despre acasă
Despărțirea de o vârstă
Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Ar fi trebuit să fii un cerc subțire,
dar n-ai fost, n-ai fost așa.
Ar fi trebuit să fiu un romb subțire,
dar n-am fost, n-am fost așa.
Iarbă, pietre, arbori, păsări,
voi sunteți cu totul și cu totul altceva.
Mă privesc, m-aud, m-adulmec
și îmi pare că visez.
Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost așa.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre păsări, citate de Nichita Stănescu despre păsări, poezii despre copaci sau citate de Nichita Stănescu despre copaci
Vârsta de aur a dragostei
Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubește,
și iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.
E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
și iată-mă fără să dorm,
aievia văd zeii de fildeș,
îi iau în mână și
îi înșurubez râzând, în lună,
ca pe niște mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roțile de cârmă ale corăbiilor.
Jupiter e galben, și Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată și ea se urnește.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sculptură, poezii despre marină, poezii despre gură sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Alt gând... la rând
Curând, curând, foarte curând,
Am să-mi pictez pe cer un gând,
Cu-n peletic ce-i înmuiat
În sufletu-mi viu nuanțat...
Un gând frumos de pace plin,
Cu-aripi de foc și-un ochi divin,
Menit doar pentru-a revăsrsa
Iubirea în splendoarea sa!...
Același gând, într-un târziu,
Va face-apel să mă rescriu,
Dar nu pe cer ci pe pâmânt
Purtând un alt și nou veșmânt.
poezie de Vasile Zamolxeanu (21 decembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre pace, citate de Vasile Zamolxeanu despre pace, citate de Vasile Zamolxeanu despre iubire, poezii despre gânduri, citate de Vasile Zamolxeanu despre gânduri, citate de Vasile Zamolxeanu despre frumusețe, poezii despre foc, citate de Vasile Zamolxeanu despre foc sau poezii despre arte plastice
Altă matematică
Noi știm că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu știm cât face.
Știm că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu știm cât face.
Știm, noi știm că opt
împărțit la opt fac unu,
dar un munte împărțit la o capră
nu știm cât face.
Știm că unu plus unu fac doi,
dar eu și cu tine,
nu Știm, vai, nu știm cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulțită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărțită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
[...] Citește tot
poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Măreția frigului (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre matematică, poezii despre îngeri, poezii despre unicorni, poezii despre tramvaie, poezii despre porci, poezii despre munți, poezii despre inimă sau poezii despre iepuri
Un soldat...
Un soldat ținându-se cu mâinile
de marginea unui nor...
De bocancii lui, cu mâinile încleștate
se ține alt soldat. De bocancii lui
altul, apoi altul, apoi altul și altul,
și-așa până-n miezul pământului.
Eu mă las s-alunec pe șirul lor
ca pe-o frânghie,
și-alunecând, cataramele
centurilor lor, îmi zgârie fața.
Și-alunecând, îmi zgârie pieptul
și-alunecând, alunecând, îmi sfâșâie
fâșii de carne,
și-alunecând, alunecând rămâne din mine
numai scheletul.
Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla
pe o piatră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Roșu vertical (1967)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre încălțăminte, poezii despre vânt, poezii despre sânge, poezii despre sfârșit sau poezii despre ochi