dosul in sus

Cotropirea frunzelor

Smulgem frunzele şi facem
pat din osul pomilor
paştem iarba şi o toarcem
prin burta flămânzilor.
Ne uităm în sus, la stele,
neştiind că-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturând în toamnă moarte.
Nu-ntre oameni e cuţitul
duşmănia, sfântă milă
ci-ntre sânge, vai, şi verdea
neânvinsa clorofilă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerbul cu stea în frunte

Nu-l mişcă ştiutele
crînguri cu ciutele.
Cărarea cu urmele,
iezerul, umbrele,
nu-l cheamă. Copitele
sfarmă ispitele.

Prin ceaţă cînd lunecă
zări el adulmecă.
nu apropiatele,
ci depărtatele.

Ciulindu-şi urechile
prin străvechile
rotiri, sus, de tulbure
foc şi de murmure.

Şi-aude, subt naltele,
unele, altele:
erele, sferele.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Cupidon, ferindu-şi nudul,

A trecut pe uliţă.

Inima, mi-o poartă, crudul,

Într'un vârf de suliţă.

Chipul cui îmi vine'n minte?...

Mâna cui îmi flutură?...

Stau şi-aştept, ca mai'nainte

Sub castani, pe butură.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Ciubotăraşu din "Însemnări ieşene", Anul I, nr. 23, 1 decembrie 1936, p. 436
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mangaiere nu e

Caii nebuni,
şapte să fie,
strânge-i în chingi,
pune-le frâie!
Aleargă mereu,
mereu,
spre abis.
Mângâiere nu e,
acolo nu-i Vis.

Şi luna-copilă,
în noaptea de vară,
şi stelele-n cer,
luceafăr de seară,
la caii ce-aleargă
privi-vor de sus,
pe culme de deal,
către-un veşnic apus…

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victor Ponta, prim-ministrul României, este acuzat de prestigioasa revistă Nature că peste 50% din teza sa de doctorat e plagiată

E groasă, ne spune de omul sus-pus.
Vă spun un "secret" ce-l ştie oricine:
Cu cât o maimuţă se urcă mai sus,
Cu-atât fundul gol se vede mai bine...

epigramă de George Budoi din Plagiere şi plagiatori (iunie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cotropirea frunzelor

Smulgem frunzele şi facem
pat din osul pomilor
paştem iarba şi o toarcem
prin burta flămânzilor.
Ne uităm în sus, la stele,
neştiind că-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturând în toamnă moarte.
Nu-ntre oameni e cuţitul
duşmănia, sfântă milă
ci-ntre sânge, vai, şi verdea
neînvinsa clorofilă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curs de procesare

Nu aştepta nimic
nicicând în zadar
nici nu sta pe degeaba
mai bine caută sincer
în taina văzduhului
ia aminte la porumbei
din turla bisericii străvechi
ei se orientează
după percepte cereşti
caută mai sus
prezenţe astrale
dacă vei stabili aidoma
o comuniune cu îngerii
sigur vei fi realizat eventul.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vagabondul

Lăsaţi-mi traiul care-mi place,
Iubirea nu-mi ştie de nume,
Vreau cer senin şi multă pace,
Cărări – să mă petrec prin lume.
Vreau pat în fân sub bolta sfântă,
Hrană – să îmi iau din râuri;
Astfel de viaţă mă încântă,
Astfel vreau să trăiesc pururi.

Însemne-mi destinul viaţa
Acum sau mai târziu, oricând o vrea,
Binecuvântată fie-i lumii faţa
Şi drumul dinaintea mea.
N-am bani şi nici iubiri de dus,
Nici cu prieteni a mă ţine,
Mi-ajunge cerul cel de sus
Şi drumul de sub mine.

Fie ca toamna să m-ajungă
Pe drumegul meu sihastru,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Cu bunicul stau la poartă,
Privesc cerul plin cu stele.
Constat că de astă dată,
Luna nu e printre ele.

După nopţi de strălucire
Sus, bolta înstelată,
Ia concediu vreo trei zile,
Apoi din nou se arată.

Îşi va relua iar mersul
Pe bolta cerului senină.
Va polei universul,
Cu aura-i de lumină.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci omul este o fiinţă fără vârstă, o fiinţă care deţine îndemânarea, ca în câteva secunde să devină mai tânără şi aceasta în cadrul zidurilor timpului în care a trăit, în care înoată în sus şi în jos ca într-un bazin, la care oglinda apei se ridică şi coboară şi o conduce când cu această epocă, când cu alta.

citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!