Poezii despre agonie si extaz..., pagina 48
(Ne)Vertebrate
Cad umbrele rătăcitoare
Peste a firii iz de spumă,
Cu râncezime își hrănesc
Infatuarea ce afumă.
Amorul se preumblă-n versuri
Cu pricepuți ai arcei goale,
Și-n spiritul cel animalic
Cresc coarnele originale.
Bătaia cordului pragmatic
Aruncă spirite-n extaz,
Curg vorbe în iureșul lumii,
Lingușitoare, după caz!
Perpetuează-n viața lină,
Fără opreliști sau eforturi,
Scursuri din zarea somnambulă
Cu ani împachetați în mofturi.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre minciună
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre învățătură
- poezii despre șerpi
- poezii despre viitor
Eteri... sau ... Etern (pretutindeni... tradus)
Filament e, subțire... dă lumini de wolfram.
Fină e, cum mătasea, venită din China.
Scumpă-i, peste filonul de aur, în gram.
Șarmu-i, Chanel natural și Ferrari-i mașina.
Stilu-i, Yves St. Lurent, de Paris adorat.
Estee Lauder-i e parfumul, adult în extaz.
Lasă-n urmă, când trece, vânt Zefir- aerat...
Muzica îi e Cabrel și iubește turcoaz.
Căutarea-i, într-una, de motto-uri eterne.
Cartea ei, Eliade, sau Kafka, Kipling...
N-o atingi, că-i mimoză, aventurile-și cerne...
Țara dragă-i Canada și poporul... viking.
În răbdare, are timp, rezervată cum stoic...
Ajutorul de-i ceri, îți dă tot... nu iubirea.
Credincioasă-i, cu suflet, ortodox sau catolic.
Ea iubește profund, doru-îi e nemurirea...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre țări, poezii despre vânt, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Smochinul inimii mele
Sprijinind un lac de cer cu un braț imens de crengi,
Dragoste cu frunze-albastre și cu inimă de lup,
Ochii minții-nlăcrimați numai tu poți să îi ștergi,
Prinzând rădăcini în dorul gândului lipsit de trup.
Am să scotocesc prin el să învăț pe und' se urcă,
Numai îngerii-mi coboară, c-am o aripă în plus,
Să o las iubirii mele, căci o duc de mult în cârcă,
Doar așa-mi va crește crucea pe care o am de dus.
Tu alinți cu ochii leneși lacu-albastru de pe ramuri,
Codrul și un corn de cerb te vestește c-am ajuns,
Să-ți Iași aripa-adormită pe-ale noastre două maluri,
Ca o punte peste-o mare de-ntrebări fără răspuns.
Lacrimile-ncep să cadă peste lumea mea de orb
Și îmi îndulcește viața tristă-a buzelor flămânde,
Le hrănești la tine-n brațe și în ochii lor de cerb,
Le vezi frica mea, de mine, lângă tine cum mă prinde.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Trifu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre crengi sau poezii despre apicultură
Reset amor
Când dragostea începe să se scurgă,
Nu mai e unica ce-a fost cândva, etanșă;
Reproșuri îi iau loc în avalanșă
Și căi din una-s două să parcurgă.
Din orice zâmbet, rictus e, sarcasm
Și caldul ochilor e sticla mată, rece.
Răspuns e veșnic "nu" la tot ce se petrece
Și libidou-i silă, din orgasm.
Nu mai sunt fluturașii-n faldul de stomac,
Nici tresărirea de întâlniri, surpriză...
Dorința de câștig de suflet e-o remiză,
Iar inima doar un ceasornic cu tic-tac.
"Iubit-o", "dragule", au devenit tabu,
Cuvintele de-amor tot mai jenante,
Până și gesturi tandre-s ezitante...
Pronume personal nu mai e "ce faci, tu?".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre voce
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre telefon
- poezii despre tabu
- poezii despre sărut
- poezii despre surprize
Dialoguri ale înțelepciunii
iubito, drumul spre înțelepciune
este drumul spre libertatea din noi înșine
drumul spre centrul ființei noastre
tu știi că cea mai prețioasă călătorie
este aceea către sufletul nostru,
către noi înșine, către nu se știe unde
călătorie ce o facem în singurătate și apoi în moarte
iubito, o singură îndoială, o singură greșeală
în dragoste, surpă totul în nebunie și extaz.
eu în viață am dorit fără măsură, fără răgaz
am îndrăznit fără măsură, am iubit fără măsură.
în primul anotimp am descoperit lumea,
în cel de-al doilea-vezi bine- m-am îndrăgostit de tine
în al treilea anotimp am reflectat la lucrurile toate
în al patrulea am plecat într-o călătorie fără bagaje
spre care dintre visele mele adunate, iubito?
m-am îndreptat spre ceea ce nu am trăit la timp,
și nu vom mai trăi niciodată nicicând
noi suntem ca un cântec etern
cântat cu ființa toată,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre nebunie, poezii despre întuneric, poezii despre singurătate, poezii despre moarte sau poezii despre frumusețe
Elijah Browning
Eram în mulțimea copiilor
Care dansau la poalele muntelui.
A suflat o briză dinspre est și i-a măturat ca pe niște frunze
Dincolo de versanți...
Totul s-a schimbat.
Aici erau lumini zburătoare și luni magice, și se auzeau muzici nepământeane.
A căzut peste noi un nor.
Când s-a ridicat, totul era schimbat.
Acum eram printre mulțimi aflate în conflict.
Apoi o figură din aur strălucitor, și cineva cu o trompetă,
Și încă cineva purtând sceptru au stat în fața mea,
M-au luat în râs, au dansat rigadoon și pe urmă au dispărut...
Iarăși s-a schimbat totul.
Ieșind dintr-un lan de maci,
O femeie și-a dezgolit sânii și și-a ridicat gura întredeschisă spre mine.
Am sărutat-o.
Gustul buzelor ei era sărat.
M-am prăbușit extenuat.
M-am ridicat și m-am înălțat mai sus, dar o ceață ca aceea însoțind un iceberg
Mi-a acoperit pașii.
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre țurțuri, poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre trompetă, poezii despre sâni sau poezii despre stânci
Mai scotocesc, iubito!
Am scotocit, iubito, prin nourii din cer
Și-n aburul ce iese din humă, efemer,
Am răscolit sipetul cu dalbele năframe,
Am nevoit cu mintea și-n ultimele scame
Rămase din hârjoana iubirii ca o foame,
Când mi-adânceam privirea în ochii-ți două poame;
Mi-am chinuit gândirea, deschis-am cartea firii
Să-mi readuc în minte cum ne dedam iubirii
Și în sfârșit să aflu trădării motivarea
Și cum, supuși uitării, sunt mugurul și floarea.
Când fost-ai lângă focul din venele-mi arzânde
Iar tu râvneai la raze de lună cam plăpânde.
C-ai nemurit păcatul, strivind în agonie,
Dulceața amintirii de dor și armonie.
.........................................
Mai scotocesc iubito prin nourii din cer
Și-n aburul ce iese din humă, efemer...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Simfonia luminii (2010)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefonul mobil, poezii despre dor, poezii despre trădare sau poezii despre trandafiri
Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșită copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt moneda convertibilă a oricărui vis.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre nefericire, poezii despre bani sau poezii despre alb
Sublim de mai... sau... O frântură de zi
Nu mai poți lenevi
Dimineți nesfârșite.
Triluri, mii, fericite
Inimi fac mai zglobii...
De culoare argintie...
Strălucește, cristal
Geamul estic; fundal
Al naturii ce învie.
Casa-e plină de raze
Calde... simt catifeaua
Stând, sorbindu-mi cafeaua;
Mângâierea-i pe obraze.
Parcă totu-i ușor,
Sufletul îmi dă buzna...
Gându-mi zboară la frunza
Cu o albină înspre zbor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre încordare, poezii despre zoologie sau poezii despre verde
Schimb de vorbe cu Gabriela
gabriela asta o fi vreo "fără ea nu se poate"
mă întreb căutând ceva pe google răsfoind un dosar cu facturi
ba încolo la rafturile bibliotecii
ba derulând mesajele electronice cu degetul mare
ba la bucătărie în joaca ouălor de găină în apa bulbuci
telefonul zbârnâie nu răspund e cineva care uită să se mai oprească
iar eu caut și nu găsesc o notiță un lucru aparent de nimic
dar uite cum mă agit îmi trebuie la disperare
te întrebam în mintea mea
cine este această gabriela care te urmărește
în fiecare poză în fiecare discurs apare și ea teatral după cortină
imitându-te parafrazându-te zâmbind
după tine înaintea ta și după fiecare trei puncte de suspensie
are mereu ceva de adăugat conturat evidențiat hașurat întrebat
cum de reziști tu unei tipe cum gabriela
are un tren în creier se aude cum șuieră de fiecare dată când apari
scoate fum și de pe banchetă gândul cel rău te invită să o tragi rapid lângă tine
lângă pompa de apă ospătarul de piatră semicolorat cu o mână ciobită
pe terasa de la malul mării care își sparge valurile de pereții inimii mele
cum se bagă ea în discuție neîntrebată
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre apă, poezii despre trenuri, poezii despre teatru, poezii despre schimbare sau poezii despre salvare