Poezii despre usi deschise, pagina 47
Sunt un liric
sunt un liric atât și un nebun tot atât;
încât m-am înverzit și atârn de crengi acum.
da Doamne, da;de crengi!
dar tu, de ce n-ai pândit în mele urme,
până-n astă vreme
în care au călcat îngerii acei de cer aleși
și trimiși?
cum de n-ai observat poziționarea mea
între neanticele ciocniri?
de ce așa o mare dezamăgire
când tu ne minți că cerul e fără căpătâi
și-n spații atletice mereu spre noi?
ah, noi cei lungani în așteptări și-n nemurire goi!...
chiar nu vezi că tu ești în frica de nemoarte,
că nicio aripă a vreunui gând
nu ți-o poate șterge?
chiar tot ce vrei tu, nu se poate?
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre verde
- poezii despre nebunie
- poezii despre mândrie
- poezii despre minciună
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
- poezii despre crengi
- poezii despre aripi
Covor de flori
Ți-au așternut și flori și haine
Când, triumfal, intrat-ai în oraș
Dar câți au înteles acele taine
Ce pot călăuzi pe-un nou făgaș?
Fierbea Ierusalimu-n așteptare
S-au adunat, pe străzi, mulțimi
Dar câți dorit-au cu ardoare
Să-și 'nalțe visul spre 'nălțimi?
Și-ai auzit ovații multe
Dar ce puțini erau dispuși
Să Te urmeze, să Te-asculte
Și să deschidă spre Cer uși!
Mult n-a trecut doar patru zile
Și-n vinerea ce a urmat
Acele suflete ostile
Te-au dus și Te-au crucificat.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici (12 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre oraș
- poezii despre mâncare
Septembrie, 1918
După-amiaza are culoarea mierii;
Copacii strălucesc, frunzele cad;
Trotuarele sclipesc, parc-ar fi alei acoperite cu frunze de arțar,
Casele aleargă pe lângă ele râzând, cu ferestrele deschise.
Sub un pom, în parc,
Doi băiețași, culcați pe burtă,
Culeg grijulii mure roșii
Și le pun într-o cutie de carton.
Într-o zi nu va mai fi război,
Atunci voi scoate-afară această după-amiază,
O voi desfășura pe degete
Și-i voi savura aromele dulci,
Și voi urmări, în cădere, zborul frunzelor, niciodată același.
Azi mă mulțumesc să o culeg
Și să o pun la păstrare-n coșulețul meu cu mâncare.
Acum n-am timp pentru altceva:
Mă strădui să-mi păstrez echilibrul
Într-o lume dată peste cap.
poezie de Amy Lowell, 1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frunze, poezii despre copaci, poezii despre zbor, poezii despre război, poezii despre roșu sau poezii despre parcuri
Salt peste nuanțe
prinse în rama unei fereastre cu geamul spart
picioarele pleacă singure
pe acest drum sfinții nu sunt dispuși să facă miracole
doar opresc trenul pentru control
departe de mulțimea adunată pe peron
din când în când adieri făcute cu pălăria
și un mic semn cu mâna
unui loc mort undeva în pământ
nu-i știe nimeni numele cunoscuse barbaria devorat de junglă
i-au rămas deasupra deschise ferestrele mansardelor
sub o umbrelă colorată în albastru
copacii fac salturi peste nuanțe
foșnesc întâmplări reale și
o legendă
despre
trenul ce odată oprise în toate haltele
pe o linie suspendată un chip necunoscut
numără înainte cu pași hotărâți
traversele lipsă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trenuri, poezii despre sfinți, poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre moarte, poezii despre gări, poezii despre culori sau poezii despre albastru
Travaliul armoniei
Incercam sa ma prabusesc,
Dar caderile imi erau interzise.
Poezia-si intindea nefiresc,
O plasa de capcane deschise
Ma straduiam sa ma zdrobesc,
Atingeam doar umbra pamantului,
Zdrobeam fructul viu al cuvantului,
Plin de seva, mirosind paganesc.
Peste tot ramuri greu incarcate,
De noeme cu sensuri fertile,
Imi scrijeleau emotii febrile,
Sorbindu-ma cu aviditate.
Deveneam un copil neindemnatic,
Patruns intr-un joc interzis,
Intr-un primordial paradis,
Neingradit de vreo zeitate.
Ma hraneam jinduita cu sensuri,
Ramanand mereu o flamanda.
Simteam o nevoie crescanda,
Sa patrund adanc neintelesuri.
[...] Citește tot
poezie de Simona Paraschiv
Adăugat de AnoMiSs
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre interdicții, poezii despre versuri, poezii despre rai, poezii despre poezie, poezii despre jocuri, poezii despre fructe, poezii despre cuvinte sau poezii despre copilărie
Visându-l pe Li Bo (2)
Nori plutesc pe cer întreaga zi;
călătoria unui pribeag care nu ajunge niciodată la destinație.
Trei nopți la rând ai fost în visele mele;
fiind prietenul tău, îți știu felul de a gândi.
Declari că plecările tale sunt întotdeauna împovărate de tristețe,
iar venirile, anevoioase;
Râuri, lacuri, o mulțime de valuri;
îți e teamă să nu se răstoarne barca.
Ieșind pe ușă, îți scarpini capul alb
ca și cum viața ta nu mai are nici un sens.
Cei bogați și cei cu funcții înalte umplu capitala,
în vreme ce tu, părăsit, ești alungat și plin de griji.
Cine spune că ușile paradisului sunt larg deschise pentru toți?
Înaintând în vârstă, devii doar o pradă mai ușoară.
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vârstă, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă sau poezii despre râuri
O singură dorință de Crăciun
aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara
îmi iubeam singurătatea
știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-mă...
oricum m-aș gândi oamenii au dreptate
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre încredere, poezii despre singurătate, poezii despre seară, poezii despre religie sau poezii despre pisici
Eu mai rămân să rătăcesc prin vise
La ceasul când începe să mă cheme
Visarea și încerc să o desferic,
Croiesc poteci prin codrul de-ntuneric
Și-ți scriu în grabă: Nu mă-ntorc devreme!
Eu mai rămân să văd cum arde focul
În răsăritul roșu ca un brâu,
Să văd sclipirea pietrelor în râu
Când mânjii dimineții-și încep jocul.
Prin pântecul pădurii de culoare
Cu fluturii speranței să roiesc,
În jurul lumii clipa s-o-nnoiesc
Și să-mpletesc lumini crepusculare.
Să zăbovesc la margine de lume
Așa cum am făcut de-atâtea ori,
În cufere de dor să strâng comori
Și fiecăreia să-i dau un nume.
[...] Citește tot
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre ocolul lumii, poezii despre lumină sau poezii despre foc
Pas cu pas
Pas cu pas hoții ne fură
Pâinea sfântă de la gură,
Râul, ramul din cetate,
Setea sfântă de dreptate.
Aur, glie și păduri,
Inima pusă-n scripturi,
Tot ce mișcă și gândește
Azi se fură românește.
Dăm vina-n ce-a fost să fie
În antihrist, nerozie,
Dăm vina mereu pe ruși,
Pe Europa fără uși,
Nu vedem că între noi
Hoții sunt noii ciocoi,
S-au strecurat în partide,
Sunt cinstiți doar în cuvinte.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre învinovățire, poezii despre vinovăție, poezii despre sfințenie, poezii despre salariu sau poezii despre pâine
Renunțând la mine
Renunț la ochii mei care sunt ouă de sticlă.
Renunț la limba mea.
Renunț la gura mea care-i constantul vis al limbii mele.
Renunț la gâtul meu care-i mâneca vocii mele.
Renunț la inima mea care-i un măr în flăcări.
Renunț la plămânii mei, copaci care n-au văzut niciodată luna.
Renunț la mirosul meu de piatră călătorind prin ploaie.
Renunț la mâinile mele care-s zece dorințe.
Renunț la brațele mele care oricum voiau să mă părăsească.
Renunț la picioarele mele care numai noaptea-s amanți.
Renunț la bucile mele care-s jumătățile de lună ale copilăriei.
Renunț la scula mea care-n șoaptă încurajează coapsele.
Renunț la hainele mele care-s uși bălăgănindu-se-n vânt
și renunț la stafia care trăiește-n ele.
Renunț. Renunț.
Iar tu n-o să rămâi cu nimic pentru c-o iau de la început
[...] Citește tot
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încurajare, poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre voce sau poezii despre ploaie