prima

E o stare în care mă aflu, cred, pentru prima oară, o amorţire aproape de moarte, pe care mi-o doream deseori – din necunoaştere – mai mult ca orice. O am acum şi nu mi-e agreabilă, fiindcă nimic, acum, nu poate să-mi fie plăcut sau neplăcut, fiindcă nu poate să-mi fie nimic.

citat clasic din Cella Serghi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există decât două filozofii mari: filozofia greacă şi filozofia idealismului german; filozofia fiinţei şi filozofia spiritului.
Iar ce e interesant e că amândouă s-au născut în marginea devenirii. Refuzând devenirea, filozofia greacă a găsit fiinţa. Integrând-o, cea germană a găsit spiritul. Poate că prima şi ultima problemă a filozofiei e: curgerea, pierderea, viaţa.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două feluri în care viaţa poate fi trăită: prima este a gândi că nimic nu este o minune, a doua este a gândi ca totul este o minune. De ceea ce sunt sigur este că Dumnezeu există.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Mihai Cazac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atata timp cat exista o singura minune, prima parte cade si ramai cu totul e o minunne; si daca te [...] | Citeşte tot comentariul

Nu există decât două filozofii mari: filozofia greacă şi filozofia idealismului german; filozofia fiinţei şi filozofia spiritului. Iar ce e interesant e că amândouă s-au născut în marginea devenirii. Refuzând devenirea, filozofia greacă a găsit fiinţa. Integrând-o, cea germană a găsit spiritul. Poate că prima şi ultima problemă a filozofiei e: curgerea, pierderea, viaţa.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa

Uşa-o trecere spre viaţă.
Uşa, prima barieră, dis-de-dimineaţă.
Uşa o primeşti, de atâtea ori în faţă.
Uşa, e cea care ne urcă
sau coboară o treaptă în viaţă.
Uşa, vama prin care intră sau iese fericirea din casă;
Sau ni se închide definitiv în spate,
Când părăsim a vieţii poartă,
Regretând această scurtă
Şi zbuciumată soartă, altfel visată.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bach nu este un teolog care ne demonstrează că Dumnezeu există. El ni-L comunică în postură de artizan, şi după un artizanat care îi este propriu: Îl încarnează în lumea sunetelor. Dacă ar fi fost brutar, ar fi făcut o pâine dumnezeiască. Muzica sa este o pedagogie a docilităţii – această primă treaptă către sfinţenie, prin care adultul redevine copil.

Andre Tubeuf în Dictionnaire amoureux de la Musique (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadeş

Obloanele sure
Stau blocate
Ermetic peste noi
Amplificând pâcla
Incertitudinii
La prima cheie
Transpun obiective
Încovoiate de miză
Apoi se bifurcă
Pe interese absconse
Ca să formează
Stive în planuri
Suprapuse
În straie hulpave
Centrate dinadins
Pe interese obscure
Dar se traduc
În noi ştate de plată
Aşa apare iar
Încă un stat

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (6 decembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Prima zi de primăvară
Raze aurii aduce.
Iarna o scoate din ţară,
Martie îi pune cruce.
Ăsta-i timpul florilor,
Visul drag feciorilor.
Ard acum de nerăbdare
Rodii să dea la fecioare.
Ăi mai îndrăzneţi din ei

Trandafiri dau, şi cercei.
Ele poartă cu mândrie

Salbă la gât, aurie.
Adaugă-n părul lor,
Lângă floarea de bujor,
Un salut prietenesc
Timpului ce îl iubesc.

poezie de Dumitru Delcă (21 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul

Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mâinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
când vulturii coboară în noi
şi ne temem.

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă trebuie ca unul din noi să plece mai întâi, ruga-mi este să fiu eu aceea. El e puternic, eu sunt slabă. Eu nu-i sunt atât de necesară pe cât îmi este el mie. Fără el, viaţa n-ar mai fi viaţă. Cum aş putea-o îndura? Ruga asta e şi ea nemuritoare şi-o să dăinuie cât o să dăinuie stirpea mea. Sunt prima soţie. Şi în ultima soţie o să mă repet.

citat celebru din povestirea Jurnalul Evei, volumul Jurnalul lui Adam şi al Evei de Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!