poezii despre toamna

Nu pot să ucid toamna

Mă întorc în toamna care mi-a plouat mereu în sânge,
Plânge salcia pe maluri şi în mine totul plânge.
De pe ram îşi iau adio toate frunzele şi vântul
Le răsfiră pe trotuare. Lasă-mi, vântule, cuvântul!

Să îmi fie adăpostul unde se-ntâlnesc gorunii,
Să-mi agaţe poezia de un colţ din trupul lunii,
De furtună s-o ferească, pân' la cer să o ridice,
Cu melancolia toamnei, să nu se mai intoxice.

E de-ajuns că sunt eu toamnă-n orice anotimp ce vine,
Măcar să-mi rămână versul, vară-albastră-ntre suspine,
Să danseze pe la baluri şi să strige-n gura mare:
Luaţi toamna de pe mine, hai, la toamnă de vânzare!

De n-ar fi aşa frumoasă, cu aromă de gutuie,
I-aş strivi poamele toate şi aş ţintui-o-n cuie.
Aş închide-o fără milă, în Siberii neştiute,
Să adoarmă sub ninsoare, gerul să o execute.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifestul iluziilor pierdute

Istoria mea nu este despre mine

istoria mea nu este despre voi

istoria mea este despre poezie

o poezie de 13, 8 miliarde de ani

din păcate istoria-i analfabetă

şi

reacţionează doar la sângele martirilor

altă iluzie pierdută

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (29 decembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

Frunzele care cad spun poeme
despre dragoste şi disperare,
despre pustiu şi moarte
şi curgerea lor, când roşie şi caldă, când
galben-întristătoare,
ploaie de lacrimi friabile şi putrezinde,
tânguire…
Frunzele care cad murmură poeme
despre răspântii şi destinaţii îndepărtate!

poezie de Ioan Jorz
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prevestire

Spui că am înnebunit.
Eu doar îţi prevestesc toamna,
Văd vârtejul de frunze de castan
Care ne împresoară,
Pe care tu te prefaci că nu-l vezi,
Să ştii că nu eşti scutită de vreme,
De clipă,
Ieri ţi-am adunat nisip alb din plete,
Mă doare,
Te văd mereu la fel,
O vioară într-o clepsidră,
Doar prevestesc toamna.
Tu spui că-s nebun,
Ştii că eşti încă frumoasă
Că mă joci pe degete,
Dar totuşi vine toamna,
Iubeşte-mă dacă mai vrei,
Te joci cu mine,
Îţi stă bine,
Eu îţi prevestesc toamna.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

stau plictisit şi-mi arăt
dinţii la lună
pe genunchi ţin
cartea mea de poezii
şi discut aprins cu îngerii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie

Mă îmbrăţişează dorul de ducă
aş tot merge prin vii...
m-aş odihni sub nucul bătrân
visând ore în şir,
scriind din nou poezii.

poezie de Sebastian Marin
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de toamnă

Ceaţa apare din solul brun
Pe câmpul autumnal ca un fum dens.

Iarba grizonată tremură
Sub stratul de rouă matinală.

Copacii seamănă precum
Nişte fantome
Care zboară în aer.

Răsăritul de soare
Risipeşte ceaţa şi
Trezeşte satul din somnul său.

E deja toamnă!

poezie de Roxana Bulmez din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margini de toamnă

marginile tale erau din ceaţă
spre toamnă
umbra ceva mai udă
şi fluturii verzi se prefăceau în brumă
pe la colţuri

te cuprindeai singură de frig
sau de singurătate

aleea se termina întotdeauna
la capătul gândurilor tale
unde te mai aştepta câteodată
amurgul
să te aştearnă

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie-ţi place roua rece

Crizantemă înflorită
Vesteşti toamna ruginită,
Ai chemat-o prea devreme
Să-mi apese peste gene.

Ţie-ţi place roua rece
Şi răcoarea ce nu trece,
Eu încerc să mă ascund
De-a ta toamnă sub un dud.

E devreme, prea devreme,
Îmi vesteşti ce mi se cerne
Şi pe frunze, şi pe plete,
Îmi arăţi că timpul trece.

Crizantemă, crizantemă
Înflorită şi boemă
Cum poţi oare să fii albă
Când e frig, când îmi e toamnă!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

Se cuibăreşte toamna printre ceţuri
C-un cântec depărtat ca un suspin
Iar când privesc la trista-i legănare
În gând apuse amintiri îmi vin;

Prin codri-ngălbeniţi mă poartă paşii,
Privesc cum frunzele se-aştern din nou,
Nostalgic şoapta lor deşteaptă-n mine
Un tainic şi îndepărtat ecou.

E-aşa aproape bolta şi-i cernită
Şi stropi mărunţi să cadă s-au pornit,
La poarta sufletului toamna bate
Ca un aed de drumuri istovit.

E toamnă peste dealurile seci
Şi nu mai vreau s-ascult al ei suspin,
De-aceea cred c-am să cobor în beci
Să-nchin cu ea un prim pahar cu vin.

poezie de Marius Coge din Vis şi armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!