Epigrame despre nevasta, pagina 47

Vrăjit de mare, ca un prunc,
Intrai în ea, uitând năpasta,
Dar, când la sânu-i să m-arunc,
M-a tras de mânecă nevasta!

"Eu, când treci cu mersul tău",
Şi cu mutra ta cea acră,
Te-aş cârpi, da-mi pare rău,
"Nu mă lasă mama"... soacră.

Lieduri, sonate camerale,
Adagii fine, culturale,
Curând l-a lecuit de asta
Atât de polifonică: nevasta?!

Îmi consult nevasta: Puică,
Spune, cum e mai isteţ,
Să-mi fierb un cazan de ţuică,
Sau coci tu... un tortuleţ?

Ce-afirm, s-observi nu este greu:
Amicul, ce se crede ZMEU,
Ajuns-a sus de multe ori
C-a tras, meru, nevasta SFORI.

Vă spun un lucru extraordinar,
Nevasta e miloasă, mititica,
Şi merge zilnic la veterinar
Să-i liniştească dumnealui... pisica.

Ce aş putea mai mult să îţi ofer
Decât Pământul care, an de an,
Te poartă ca un rafinat şofer
În jurul soarelui făr' niciun ban!

De şapte ori fiind căsătorită,
Cu dragoste de semeni, altruistă,
În arta de nevastă legiuită
Ai devenit... o profesionistă!

Mi-am pus în minte să mă-nsor, fireşte...
Dar am ajuns să spun "Doamne fereşte!".
Căci la aşa relaţie de viaţă,
Nevasta e... un ac... de siguranţă.

Nu comsuma alcool, e sfatul meu,
Căci la servici, te vede Dumnezeu!
Acasă dai de dracu cu nevasta...
Deci cum ai da-o, îţi găseşti năpasta...

<< < Pagina 47 >

nevasta