Poezii despre luna sïżœngerie, pagina 47
De-ar reveni iubirea
În noapte ne iubeam
sub o lună plină,
Iubirea nu mai e.
-Din a cui pricină?
Eu mi-am dat inima
să fie totul bine,
Am primit în schimb
doruri și suspine.
Dragostea ne-a fost
dulcele parfum,
Într-o clipă toată
s-a prefăcut în scrum.
N-a mai rămas decât
o scânteie care
Fără iubirea ta
se stinge și dispare.
De-ar reveni iubirea
cu parfumul ei
S-ar reaprinde alte
sute de scântei,
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (7 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre cenușă
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre schimbare
- poezii despre noapte
- poezii despre lună plină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poveste
În noaptea mea
mângâiam iarba din luncă
și luna o aveam, întreagă.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spânzur luna...
Spânzur luna de tavanul argintat de albe stele,
Surâzându-mi din splendoarea unei nopți inamorate,
Eu, întinsă-i cânt sonate dintr-o harfă de nuiele,
Ea m-aplaudă surprinsă, în reprize repetate.
Strălucindă licărește și mă-mbie la visare,
Pe un pat de galbeni nuferi, într-o deltă cu egrete,
Ceara curge șiroindă din ea, dalba lumânare
Îmbrăcând în lucii raze aparențele discrete.
Cântă-n șoaptă fermecată de favoarea dezmierdării
Ca o lebădă pe ape ce plutește grațios,
Condamnată-nsingurării nu cedează întristării,
Cere s-o dezleg din ceruri, să ne-ncânte radios.
Abajurul spart de strigăt rupe sforile pedepsei
Și plonjează-n trambulina ce nu i-e deloc străină,
Dansatoare înfocată reanimă șarmul coapsei,
În romanticu-i balans... bolta-i plină de lumină.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre alb, poezii despre tristețe, poezii despre nuferi, poezii despre lumânări sau poezii despre lumină
Pe Valea Cernei
Pe Valea Cernei, un apus de soare
se-ascunde printre stânci pierdute-n nori
ce își transformă albul în culoare
împrumutată dintr-un câmp cu flori.
Pădurea înceteaz-orice mișcare
și totul pare c-a încremenit,
petalele se strâng la câte-o floare,
chiar apa din izvor a adormit.
Se-aprind, pe cer, lumini, apare Luna,
pe râu, se duc la vale vechi povești,
ce se aud aici dintotdeauna,
cu iorgovani și fețe-mpărătești.
Pe malul apei, două siluete
se-apropie încet, cu pași timizi,
și nu-ncetează ochii să-și desfete
cu frumuseți de care sunt avizi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre flori
- poezii despre apă
- poezii despre stânci
- poezii despre somn
- poezii despre râuri
- poezii despre păduri
- poezii despre ochi
Gogyohka
fii râul curgător
tăcut în noapte
care oglindește
luna
când cerul e senin
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere
Noapte bună!
în noaptea asta sfântă
luna rescrie povestea
noastră de iubire
pe frunza de nuc
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre frunze
Gogyohka
broaștele cântă o arie
în timp ce buchetele
de trestii dorm
foșnind suav
sub o lună plină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre Lună
Femeia, Luna și Marea...
Sângele meu, foarte sec,
Ascultându-le chemarea,
Îi spune inimii: "Plec!"
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre inimă sau poezii despre femei
Luna
Luminează cerul nocturn,
Unduindu-se-n oglinda lacului,
Nemuritoare printre stele...
Astrul îndrăgostiților.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astre
Cum Luna, cu o șoaptă-anume,
ne-a luminat pe amândoi,
Domniță, să fugim în lume!...
În lumea ce se naște-n noi.
catren de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!