adevarat

Risc

Dacă râzi, rişti să pari prost,
Dacă jeleşti, rişti să pari slab.
Dacă întinzi o mână cuiva, rişti un angajament,
Dacă îţi expui sentimentele, rişti să-ţi dezvălui adevărata natură.
Dacă îţi faci cunoscute visele şi ideile, rişti să fii considerat naiv.
Dacă iubeşti, rişti să nu fii la rândul tău iubit,
Dacă trăieşti, rişti să mori,
Dacă speri, rişti să cunoşti şi disperarea,
Dacă încerci să faci ceva, rişti un eventual eşec.
Dar riscurile trebuiesc asumate, pentru că-n viaţă adevăratul risc este să nu rişti nimic.
Cel care nu riscă nimic, nu realizeaza nimic, nu are nimic, este nimic şi devine nimic.
Deşi evită suferinţa şi dezamăgirea,
El nu poate, pur şi simplu, învăţa, simţi, schimba ceva, creşte sau trăi.
Prizonier propriei servituţi este un sclav care şi-a pierdut toată libertatea.
Numai cel care care riscă este cu adevărat liber.
Împlinirea propriei fiinţe este mai grea decât propriul sacrificiu.

poezie de William Arthur Ward, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vată de zahăr

Tot ce scriu
îmi sună
de parcă ar fi
inventat
chiar dacă
acest ecran alb
e singura oglindă
în care mă pot vedea
cu adevărat,
în unele nopţi, când o voce neagră,
ca un bruiaj seducător, îşi
începe cântecul,

mă aşez
pe canapea, după o baie fierbinte,
sunt toată numai abur
şi iasomie,
doar ruj ruginiu pe buze, părul umed şi-ntunecat
cu vârfurile proaspăt retezate
picurând sânge,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul durerii

e negreşit
inima ei a aflat rostul durerii
spre răsărit
înmuguresc florile iernii

vocea ei stândă pe o culme înaltă
se-naltă în salturi spre sensul cumplit
râsul
coborând canionul înaintea vederii
plânsul
din ochiul plombat al vazduhului
aşteptând împlinirea căderii:

e atâta lumină la voi
şi pe alocuri
un aer cald
îmbracă tăcerea trecând în convoi

cuvintele
sau resturile căzânde de la masa stăpânilor

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măşti

Când ai sufletul frumos,
Te ridici singur de jos.
Lumina când ai furat
Celor ce te-au luminat,
Niciodată sus n-ajungi
Întuneric în piept strângi!

Când ai sufletul curat,
Te simţi om cu-adevărat,
Eşti vibraţie divină,
Celor răi le dai lumină...
Cei ce vor să te doboare,
Harul nu pot să-ţi omoare!

Când ai sufletul hain,
Pentru toţi eşti un străin.
Piedestalul mi-e aparte
Zidit cu trainice fapte,
Ridicat din har cu drag
Nu cu spor, din furtişag.

[...] Citeşte tot

poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde e dragostea?...

Dedicată tuturor celor care caută iubirea...

Şi rătăcea un vânt nebun,
Ce peste noi se învârtea...
Ca să-ţi arăt, sau poate spun...
Povestea despre El şi Ea.

Şi n-a fost vreme de răbdare,
Să se adune laolalt,
Mici sentimente temătoare...
Ce simţeau unul, celălalt...

O primăvară îngheţase,
Mult prea devreme şi banal...
Când dragostea nu încetase,
Zbătându-se ca şi un val.

Şi am privit nedumerită,
Cum frunze verzi pălesc uşor...
Când dragostea nu e primită,

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Czika Levente
Comentează! | Votează! | Copiază!

”Nimic adevărat nu este,/ Decât ce simţi în tine mut...” asta captează pentru că e atât de adevărat! Un miraj [...] | Citeşte tot comentariul

Risipitorii de rai

(jam-session cu Dorin Cozan)

D.
Această javră de care ţi-e milă,
pe care zici tu c-am ucis-o, te-a făcut om.
Ai acum dreptul să strigi:
- Priviţi, priviţi, ce femeie
frumoasă şi cultă a ucis acest animal.

Dar binele şi picioarele tale,
au felul lor de a înşela evidenţa -
dreptul meu de a spune da şi nu, totodată.

Această javră ştia doar să latre,
să dea dracului din picior,
să scurme, flămândă mereu şi însetată
de carne.

Te-am scăpat, fă-te că nu mă cunoşti. Doar

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu mine

negociez cu mine însumi dialogul
şi nu mă las convins decât în târziul nopţii
bat drumurile şi niciunul nu se opreşte la timp
sună clopotele inimii cu trepidaţii în sânge
simt un gust sărat şi miros de cimbru uscat
de parcă totul se întâmplă cu adevărat
îmi alunecă cuvintele pe marginea mesei
şi nu mai cred în sugestiile făcute de alţii
rup hârtiile scrise şi mototolite le arunc
mi se pare că zilele n-au nimic de comentat
iar nopţile se culcă pe imaginile fugitive
lumea e o adunătură de oameni fiecare cu Dumnezeul ei
pentru care unii înghit orice li se spune
şi aşteaptă să se ivească vreo minune
dar totul curge monoton ca o poveste de adormit copiii
plictisiţi de atâtea întreruperi.

Aceleaşi vise lungi şi uitate
aerul mi se pare închis şi prăfos
sufletul e mai presus de orice închipuire

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fotbal

Noi avem în ţară multe,
Cluburi, sportivi de elită,
Dar în fotbal nu-i ca-n teatru,
Dăm cu şutul unu-ntr-altul,
Este parcă un dezastru,
Faulturile irită.

Oh, juca Gică Popescu,
Marele nostru maestru!
Nu mai joacă Lăcătuş,
Fotbaul e pe butuci...
Vrem cluburi ca la Barcelona,
Şi fotbalişti ca Maradona.

Azi şi cei mai mari atacanţi,
Joacă pe stadioane dopaţi.
La cluburi fac mari belele...
Nu-l vor egala pe Pele!
El va fi un mare-artist,
Adevărat fotbalist.

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa din Şi fotbalul ucide
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, vorbe, vorbe

Spun acei vorbalagii, că vorba este sfântă.
Spun şi alţi palavragii, că şi mutul o cuvântă.
O fi sau nu adevărat, eu nu ştiu ce să vă spun.
Poate cei ce-au cuvântat, vor spune că sunt nebun.
Ei, bine, eu îndrăznesc să spun, cu multă obrăznicie;
Dacă cuvântu-i românesc, poartă-, n suflet bucurie.
Dorul de părinţi alină, dorul de fraţi, de surori.
Ne toarnă-n suflet lumină, chiar când plângem uneori.
Cuvântul strigat la nuntă, aduce multă veselie,
Strânge-n jurui lume multă, ce chiuie de bucurie.
La botez îi zici cumătru celui ce te însoţeşte.
Care-ţi creştinează fătul şi în braţe-l linişteşte.
Vorba-i vorbă şi la moarte, că şi-acolo se rosteşte.
O spune atât cât poate, baba care ne boceşte.
Astfel vorbele se-adună în gura noastră, a tuturor,
Când le rostim împreună, traiul este mai uşor.
E ştiut că dacă-n viaţă, limba pe care o vorbim,
E rostită cum se învaţă, tot ce dorim, împlinim.

poezie de Dumitru Delcă (16 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o cununie la -21*, totul se dovedeşte a fi perfect

în capot mov cu ape
cu fundă galbenă-n păr
oh, cri,
cât de aproape eşti de adevăr!

pisică, iubită, soţie
în papucii pufoşi
oh, cri-cri,
din Coran şi din Bosch

tu vii,
vii să-ţi lipeşti de mine palmele sidefii...

e atât de bine, oh Doamne
atât de bine cu tine!

n-am mai citit nimic de trei săptămâni
iar pentru mine poezia e zero
Helespontul e pe biroul meu cu maşina de scris
eu sunt Leandru şi tu eşti Hero.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!