+a +�ti +pe +de +rost

Axează-te pe învăţarea pe de rost a textelor, nu pe "lucrarea" lor într-un fel anume; gândeşte ceea ce spui şi asigură-te că eşti sigur pe ceea ce vrei să transmiţi.

Ovidia-Manon Oprişan în Cele zece porunci pentru candidatul la actorie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împotriva ordinii universale

iubite,

Rilke a murit de la o înţepătură de trandafir.
ce moarte gingaşă, simbolică.
iartă-mă! nu sunt masochistă.
s-ar putea să ai dreptate. nu îmi iese.
vrei să suferi. tu pe cine vei înţepa cu spinii?
pe oricine ce te prinde în mână?
înţep doar dacă-mi pasă. altfel nu are rost.
şi vrea să îţi simtă parfumul?
înţepi de drag. tu simţi lumea?
în general, cică dacă iubeşti, simţi.
eu pe tine te-am simţit ca o prezenţă în suflet.
în duh. simt când te opui.
când nu îţi convine.
dar eu încerc să te chem. să te păstrez.
eu nu rămân mult, de cele mai multe ori plec.
ai o energie care consumă,
eşti rebel şi împotriva ordinii universale uneori.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna ce mă alintă

Trăiesc într-un loc unde nici eu nu mă cunosc,
unde m-ar putea prinde un rost
pe care îl urmăresc
dinainte ca mama să mă împingă
spre plânsul sau râsul lumescului meu,
niciodată câştigat, avanpost.
De acolo fantastice animale vin
să deşarte spaimele şi foamea,
dincolo, tata mă cheamă să subjug visele
ca să încapă în puţinul leagăn de fericire
pe care un zeu nevăzut şi nicicând cunoscut
mă tot amăgeşte că îl am şi în care atârn,
dar mereu
legăturile şi mâna ce mă alintă mă scapă.

De acolo a început joaca
ce tot strecura prin râs izvorul
şi aşeza sâmburele nimicului la palagă
pentru a fi dus unde odihneşte zborul,
la un popas neaşteptat, niciunde;

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Eu ştiu de mult că n-are rost
Ca să mă pun cu omul prost,
Că nu te scapă-ntregul glob,
De îţi pui mintea c-un neghiob.

Când eram mic, neştiutor,
Măicuţa mă-nvăţa de zor,
Şi multe mama m-a-nvăţat:
Să nu mă pun cu omul beat,

Să mă feresc de om vulgar
Şi de copita de măgar,
Să mă feresc de omul prost,
Că îmi pierd timpul fără rost.

Deci când un prost mă ia în râs,
Îl părăsesc cu un surâs,
Nu e surâs de fericire,
Ci unul de compătimire...

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (1 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu de mult că n-are rost...

Contribuiţi ca mine sau... Demagogia

Sunt convins, neclintit, că deţin adevărul,
Că doar alţii greşesc! Nu eu sunt - dintre acei
Ce-şi permit cu emfază a declara că "popooorul"
Asta vrea- să stau leneş; bani să iau... ca şi ei.

Din puţin în puţin, dând încoace şi-n colo,
Mi-am făcut un renume- că relaţii deţin-
Pe estrade strigând "Românieeee", în tremolo...
"Naţiuneee te adorrr"; pe aleşi... nu minţim.

Din măruntul de ieri, cu răbdare, tupeu,
Mi-am clădit un regat, dar modest, 5 hectare,
Cu palate ca-n Dallas, "swimming pool", şemineu,
Cu Ferrari şi Jeep; nu doar eu... fiecare.

Şi copiii şi ei sunt deştepţi, peste poate.
Nici nu merg pe la şcoli, ei ştiu tot pe de rost,
Mult mai mult, decât cei ce-au făcut facultate
Pe la Stat, sau cu burse; nu ca ai mei... contra cost!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-am fost, cine sunt, cine voi fi

Am fost copilul care vede... lumina întâia dată.
Am fost copilul care crede... toate câte i se-arată.
Am fost un copil zburdalnic,... toată ziua alergam,
Dar am fost şi copil harnic,... pe mama o ajutam.
Am fost tânăr ca o floare,... rumen şi frumos la faţă,
Un tânăr plin de candoare... şi mă bucuram de viaţă.
Am fost tată de copii,... bărbat cu multă putere,
Ca să le fac bucurii,... munceam ca să fac avere.
Mai apoi am fost bunic,... cu nepoţii mă jucam.
Acum, contez mai nimic,... nici putere nu mai am.
Din floarea care am fost,... îs trandafir veştejit.
Viaţa nu mai are rost,... sunt aproape de sfârşit.
Lumea a-început să spună... că sunt moşneag amărât,
Că am ajuns o legumă,... că, mai suflu, doar atât.
Acum, că ştiţi cine-am fost,... să vă spun cine voi fi...
Nu cred că mai are rost... Nu cred că mai prind o zi.
Aşadar:
Am fost om, sunt muribund... şi-n curând voi fi pământ.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangoul vaduvului

O, Necurato, de-acuma ai gasit
scrisoarea si-ai plans de furie,
mi-ai insultat a mamei amintire,
spunandu-i ba catea spurcata,
ba mama de borfas,
si ai baut de-acuma singura,
de una singura, ceaiul din amurg,
uitandu-te la pantofii mei cei vechi
si goi pe vecie,
si nu vei mai putea sa-ti amintesti bolile,
visele nocturne si bucatele mele
fara sa ma blestemi cu glas tare,
ca si cum as fi inca acolo,
plangandu-ma de tropic,
de febrele otravite care mi-au facut atata rau
si de inspaimantatorii de englezi
pe care inca-i mai urasc.

Necurato, intr-adevar,
ce noapte mare si ce pamant singur!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Pablo Neruda
Adăugat de Andra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire nepământeană

O clipă de tăcere mi se sfărâmă-n palmă,
Şi se aud cristale cum tremură în vânt...
O muzică de înger pe sunet de alamă,
Mi se strecoară-n cuget Lumina Lui de Sfânt.

Mi se înmoaie carnea şi oasele-mi vibrează,
Suflul meu îl simte, glasul se topeşte...
Inima tresaltă, iar trupul îmi dansează,
Învăluit de pacea care îl sfinţeşte.

Roteşte-n infinit pe lângă mine timpul
Vremuri fără număr şi fără nume-au fost,
A venit la mine aducând abisul,
Sădind în conştiinţa-mi iubire cu un rost.

Blesteme din pământ au ruginit destine,
Cu cât El te iubeşte, cu-atât cunoşti sfinţirea...
E lacrima durerii ascunsă în rubine
Şi drama existenţei ce cântă nemurirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coriolan

I. Marşul triumfal

Piatră, bronz, piatră, oţel, piatră, frunze de stejar, copite de cai.
Pe pavaj.
Şi steagurile şi goarnele şi atâţia vulturi.
Câţi? Număraţi-i. Şi ce buluc de lume.
Abia ne-am cunoscut unii pe alţii în acea zi, abia am
recunoscut City-ul.
Acesta este drumul spre templu şi e atâta mulţime de drum.
Atât de mulţi aşteptau, câţi aşteptau? Ce importanţă mai avea
într-o asemenea zi?
Vin? Nu, încă nu. Poţi să zăreşti nişte vulturi şi
să auzi trompetele.
Iată-i că vin. Vine şi el?
Viaţa trează a Ego-ului nostru firesc e pătrunzătoare.
Putem să aşteptăm cu mesele şi cu cârnaţii noştri.
Ce va fi mai întâi? Poţi spune? Spune-ne. Iată
5.800.000 puşti şi carabine,
102.000 mitraliere.
28.000 mortiere de tranşee,

[...] Citeşte tot

poezie de T.S. Eliot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!