ochii blanzi

Dragostea invinge

Te pui în genunchi în faţa mea,
Îmi ridici ochii scăldaţi de zâmbetul ploii
Tot mai sus...
În inima plină de dragoste a cerului!

Veghezi la poarta lor de suspine,
Esti sfeştnicul stelelor,
Te îngâni cu luna
Care-mi umple stele trandafirii
În părul cârlionţat şi bălai.

Strigi către oceanul amintirilor noastre!
Pline de frig, ele au îngheţat...
În inima noastră totul e pustiu!
Dar tu,
Tu, te ridici!

Te ridici şi mă chemi!
Mă iubeşti,
Iubeşti marea, cerul,

[...] Citeşte tot

poezie de Amalia Simona Pantea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlăcrimată

Cerul liniştit chiar plânse
Cu boabe grele peste sat,
Luceafărul de sus se stinse
În seara când tu ai plecat,

Şi-n urmă ai lăsat durere
Şi amintiri cu suferinţi –
Cum priveam cândva la stele,
Sau poate-n ochii tăi cuminţi.

Zburat-a cu desăvârşire
Tot ce-am iubit şi ce-am visat,
Căci mii de clipe de iubire
Tu într-o clipă le-ai uitat.

Şi m-ai lăsat înlacrimată
Cu gânduri reci şi ochi pustii,
Visând mereu ce-a fost odată
Şi răsfoind fotografii.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii (mai 2011)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

Frumosul meu, azi te-am văzut, nu râde.
Mergeam pe drum cu ochii lăcrimându-mi calea.
Priveam Pământul ce nu se deschide
Ca să mă ia să îmi aline jalea.

Zâmbeai, tu nu faci asta. Mie, oare?
De ce-a vrut Dumnezeu să potrivească
Calea mea, cu drumul drumul tău? Mirare!
Ce bine e să te iubească

Si Cel de Sus şi îngerii. De ai putea si tu s-o faci.
Încerci? Ţi-e greu? Mai bine pleci?
O dată doar. Te uiţi în ochii mei şi taci.
Apropii gura de a mea... Rămâi pe veci.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pictez

în ulei ai ieşit cel mai bine
împrăştii miros de flori de tei
mirosul de havană vine de la mine
am făcut din tine o zeiţă
cu trupul brun şi suplu
ochii sunt elixirul ne
mărginirii
buzele o vrajă ce te-nnebunesc
sunt un faust cu penel măiastru
cucerit de poftele care pornesc din tine
mă rog demonului să-mi trimită
flăcări mai do
moale e pielea când te mângâi cu sărut
zorii mă prind în contemplare
sunt un pictor care şi-a păstrat ochii de copil

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi suflet

Vocea mi-e sugrumată
Nu pot opri lacrimi să curgă
Când ochii tăi îmi spun
Te iubesc

Voi fi aici orice secundă
Îngerul tău, nu-ţi fie frică
Şi ochii tăi îmi spun
Te iubesc
Mami

Acelaşi suflet îl avem
În două inimi separate
Noapte şi zi vom împărţi
Un singul vis

Acelaşi drum noi îl avem
Îngerii vor să ne arate
Buzele noastre vor şopti
Mereu, la fel...

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ţi păr, sau fruntea grea de nor,
sau mâna ta, în care, la izvor,
mi-ai dat să beau din claru-adânc de ape?
Sau glasu-nvăluindu-mă uşor,
sau ochii tăi în cari o lume-ncape,
ce deodată mi-o deschizi sub pleoape -
sau drumul laolaltă, suitor?
Dar dacă vocea s-a-năsprit prin vreme
şi părul n-a putut de ierni să scape,
în ochii tăi privind - o, nu te teme! -
şi azi mai regăsesc acelaşi dor,
pe care anii au ştiut să-l sape
în limpezimea primului fior.

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată coase la fereastră

Pe obrazul stins, pe mâna-i slabă,
Pe ochii trişti din cale-afară
Şi-a pus pecetea nendurată
Pierduta vieţii primăvară.

Se scoală-ncet... aprinde lampa...
Mai plină-i casa şi-i mai bună,
Iar ploaia pare că-i un cântec
Ce din adânc de vremi răsună...

Un cântec trist şi fără vorbe
Porneşte-n dulcea înnoptare
Şi lampa cântă, lampa plânge
Povestea unei vieţi amare.

Iar acul, ochii şi lumina
Şi ploaia care-n geamuri bate
Urzesc poemul plin de jale
Al fetelor nemăritate...

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flux de seducţie

Uneori cei din jurul meu se miră
cât de deschis le vorbesc,
se miră şi nu înţeleg
că de fapt conversez cu mine,
doar cu mine însumi.
Neatent la context, la ochii exteriori.

Să văd dacă mai pot regăsi
cheia rătăcită a vechilor semnificaţii,
să văd cât se mai poate merge încă
pe drumul acesta
al lumii pline de paradoxuri.

Lipindu-mi ochii cât mai adânc
de pieptul şovăitor, urmăresc
steaua ce m-a călăuzit până la naştere.
Înfruntând pentru mine
Printre atâtea furtuni, primejdia şi nepăsarea.

poezie de Gheorghe Izbăşescu din Melodrama realului (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi - stelele mele

Voi scrie despre stele, cât de sus
Cel care le-a făcut pe cer le-a pus,
Nu voi cuprinde-n versurile mele,
Fireşte, ce stă scris numai în ele.

Că nici în astre nu stă nicidecum
Scris tot ce ochii tăi citesc acum.
Câţi ani-lumină s-au mai furişat
Precum Adam în rai, după păcat,

De când am scris, până te furişezi,
Citind acest poem să nu te vezi
După părerea mea ispititoare
Ca Eva după măr, în înserare.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (25 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discurs

Mă uit în ochii tăi;
Şi lacrima
Şi zâmbetul
Se cuprind în aceeaşi pleoapă.

Văd iubirea ta
Zvâcnind ca o pasăre
Îmblânzită cândva
Dar scăpată în ziua plecării tale
Lăsată repetat
Ca o pecete de moarte.

Mă uit în ochii tăi;
Şi moartea
Şi viaţa
Se cuprind în aceeaşi sărutare.

Urmează-mă îţi zic
Şi nu sunt necesare
O mie de cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Muraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!