nu avem viitor

Miracol

Pe vremuri aveai un sărut de soare cu gust de iarbă,
acum miroşi a copil - după două naşteri
care te-au împăcat cu propria-ţi naştere,
dar
încă te mai vezi în casa bunicilor.

Cauţi în Tarot semnele unui viitor ce îşi ţine
trecutul în braţe,
ca un sinucigaş ajuns la marginea podului, cu piatra de gât,
dar ezitând să se arunce...

Şi întrezăreşti,
în clipa când laşitatea imploră o amânare
lumina indiferentă a zilei, miracolul ei monoton
care te salvează!

poezie de Dinu Flămând din Opera poetică (2007)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt univers

În prezent sunt blazat
De acest univers incert
Presărat cu găuri negre
Acum caut un nou univers
Al iubirilor exhaustive
Cu suflet duios şi tandru
Semnificativ şi efervescent
Un univers în paralel
Poate fi şi perpendicular
Dar cu găuri albe să fie
De bun augur şi infinit
Cu lumini eminamente vii
Maşină imensă a timpului
Care să ne ducă instant
Prin trecut şi prin viitor
La prezentul continuu
Care să deschidă trasee
Spre edenul timpuriu.

poezie de David Boia (22 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La grădiniţă

Flori de gheata la geam
Crosetate atent
Foc in soba arzand
Incalzind aparent

Zambete de copii
Trecatoare averi
Oameni mari suspinand
Dupa focul de ieri

Amintiri din trecut
Care taie pe-ascuns
Intrebari prea tarzii
Care nu au raspuns

Vuiete din viitor
Cu ecouri prea tari
Cantece care fac
Din copii oameni mari

poezie de Gabriel Cîndea
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-aş mai putea spune?

Am iubit
felul în care
ea
mă atingea.

Ce-aş mai putea
spune?

Mâinele ei au fost
făcute din lucruri
pe care noi toţi avem probleme
în a le crede.

poezie de Christopher Poindexter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva in trecut

Am sa plec intr-o zi,
Intr-un loc nestiut,
Intr-un munte secret,
Undeva in trecut.

Am sa plec in trecut,
Am sa plec intr-o zi,
Sa ajung cand te nasti,
Sa te pot intalni.

Stiu si eu ca-i ciudat
Si ca pasii-mi sunt grei,
Catre nunta din veac
A parintilor mei.

Las de veghe aici
Toti nepotii frumosi,
Eu ma intorc in trecut,
Eu ma intorc la stramosi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut neîntrerupt

Revoluţiile n-au viitor -

revoluţiile n-au decât trecut
pe care şi-l strivesc neîntrerupt,
până când,
chiar nu mai e nimica de făcut.

Apoi o iau de la început -
ca o povară fără de sfârşit -
ca un blestem neîntrerupt,
sau ca o neputinţă fără de sfârşit,
sau ca o neputinţă fără de sfârşit...

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel spus (1)

Am trecut pe la casa de marcat şi m-a lăsat... rece!
Fiind săraci rău, ne-am pus al naibii pe ură... ca să avem noroc de bani?!
Sinucigaşul crede că dacă îşi ia viaţa, e ca şi cum şi-a cumpărat una nouă?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predilecţie

noaptea adorm cu lumina la pat
cu romantismul împăturit sub pernă
să ating în profunzime un vis minunat
departe de necruţătoarea beznă.

noaptea se activează aripile iubirii
şi zbor descătuşată de tristeţe
printre stele la miracolul nemarginirii
fântână de lumină şi de tinereţe.

beau rouă stelară şi mă spăl pe faţă
să fie primenit chipul în viitor
în cartea vieţii să fiu o prefaţă
veste a cuvântului nepieritor.

ştiu că am venit în lume să învăţăm
bunului Dumnezeu să ne încredinţăm.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sănătatea

Precum spunea un om isteţ,
E bunul nost cel mai de preţ.
Când o avem, n-o preţuim,
Şi pic cu pic o risipim.

Acum eu mult o preţuiesc,
Dar trist în urma mea privesc:
Când o aveam n-am preţuit-o
Şi ca un prost am risipit-o.

pamflet de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incantaţii roz

Dacă mă întrebi
Despre pământ
Cât e de bătrân
Sau cât e de rotund
Primitor sau lucid
Nu pot să spun precis
De fapt se pare că-i turtit
De la rotaţii
Făcute în milioane de ani
Şi astea toate
La perfectul compus
Aş vrea de fapt
Să aibă viitor
Pentru mai apoi
Culoarea realităţii
Se schimbă ulterior
Haideţi s-o prefacem
Aievea în roz
La prezentul continuu
Până la mii de ani lumină

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (15 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!