femei care iu

Este important să înţelegem că relaţia de concubinaj este păgubitoare atât pentru sufletul bărbatului, cât şi pentru cel al femeii. Rolul de concubină aşează femeia într-o situaţie nefirească. În primul rând, ea nu este sigură de viitor. Şi nu se ştie care va fi rezultatul acestui "test": va deveni ea oare soţie sau va rămâne singură, cu sufletul rănit şi cu o experienţă amară a unei false căsnicii? Dacă experimentul nu va reuşi, nu putem decât să ne închipuim câtă suferinţă, înjosire şi nedreptate va îndura această femeie. Şi aceste lucruri nu sunt fără repercusiuni pentru suflet. Astfel, femeile îşi distrug în mod conştient personalitatea. Drept rezultat, avem de-a face cu bărbaţi iresponsabili, infantili, răutăcioşi, dar şi cu femei agresive, puse pe scandal şi înrăite.

Dmitri Avdeev în Femeia şi problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindire

Te-am despuiat cu gândul aşa cum se cuvine
unei femei ce-mi umblă cu potrivite chei
la uşa ferecată să intre înspre mine
sperând că mă găseşte la jupuit de miei

Mânjit de tot cu sânge, albastru cum nu este
nici norul din desene naive de copii
făcute-n nopţi cât veacul, absurde şi inceste
jertfelnice-amăgite cu dulci mizantropii

Amurgul mi te-arată cum nu te ştie poate
nici un iubit, nici apa în care te-mbăiezi
o suferinţă mândră ce se târăşte-n coate
s-ajungă să-mi mângâie prea tristele zăpezi

Dar nu, nu eşti femeie, acum te văd mai bine
ci doar o oglindire a unui plâns de stea
din cerul ce de-a-ntregul se ţine după mine
amuşinând murirea ce-mi calcă urma grea.

poezie de Mihail Soare din Iubirea ca o sârmă ghimpată (2016)
Adăugat de Dragoş Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Burghezul vede în soţia lui o simplă unealtă de producţie. El aude că uneltele de producţie urmează să fie exploatate în comun şi nu poate, fireşte, decât să-şi închipuie că soarta comunizării va lovi şi pe femei. El nici nu bănuieşte că este vorba tocmai de a desfiinţa această poziţie a femeii de simplă unealtă de producţie. De altfel, nimic nu este mai ridicol decât indignarea ultramorală a burghezilor noştri în faţa pretinsei comunizări oficiale a femeii de către comunişti. Comuniştii nu au nevoie să introducă comunizarea femeii; ea a existat aproape întotdeauna. Burghezii noştri, care nu se mulţumesc că au la dispoziţie femeile şi fiicele proletarilor lor, fără să mai vorbim de prostituţia oficială, îşi fac o plăcere din a-şi seduce reciproc soţiile.

Karl Marx în Manifestul Partidului Comunist (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harmon Whitney

Dincolo de luminile şi tumultul oraşului
Plutind în cădere, scânteie din Spoon River,
Ars de focul băuturii - şi înfrânt.
Amantul unei femei cu care trăiesc întru propriul dispreţ,
Cât şi pentru a ascunde o mândrie rănită.
Să fiu judecat de comunitatea celor cu minte puţină,
Eu, cel dăruit cu cunoaşterea limbilor străine şi cu spirit,
Scufundat în colbul curţii de justiţie,
Un culegător de zdrenţe în gunoiul de rele şi de nedreptăţi care e lumea –
Eu, cel căruia la naştere i-a surâs soarta!
Eu, într-un orăşel de provincie,
Recitând din comoara anilor de aur
Pagini de versuri ţărănoilor ignoranţi;
Sau râzând în hohot când spiritul lor gregar atât a a găsit potrivit,
Să-mi cumpere băutură pentru a uşura o minte care agoniza, stingându-se.
Să fiu judecat de voi,
Cei de care sufletul me se ascundea,
Cu rana lui, deja gangrenă, pricinuită
De iubirea pentru propria soţie,
De sânul ei alb şi rece, necredincios şi nepăsător –

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din moment ce ai acordat unei femei nobilul titlu de soţie, trebuie să te dedici binelui ei, aşa cum şi ea trebuie să se dedice binelui tău, dar obligaţia ce-ţi incumbă ţie este mai mare fiindcă ea e o fiinţă mai delicată, iar tu, ca mai puternic, îi eşti cu atât mai mult dator cu orice pildă bună şi orice ajutorare.

citat din Silvio Pellico
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Mia Vasilian, soţia cunoscutului avocat din târgul nostru, observase privirea cucoanei Emilia şi zâmbi. I se părea foarte ciudat, cum o mamă aşa de înaltă şi de groasă poate să aibă o fată aşa de uscată şi subţire - ca o aţă... Las'că amândouă sunt urâte şi fără gust îmbrăcate. Şi au nişte pălării... Cum pot nişte femei de condiţie să poarte asemenea pălării?

Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umerii cuvintelor

Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
şi în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor şi câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?

Apoi vine asfinţitul pe panoplia lui de pluş
cu trifoiul umed al paşilor
cu apele îmbrăţişându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopţii.

Pe acoperişele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrişul clipelor.

poezie clasică de Stephan Roll din Ospăţul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra unui vis de ieri

Părerile de rău, spre seară,
cernite se adună-n gând,
ajung cu frigul de afară
pe vatra focului dansând.
Mă prind în horele vrăjite
aduse de la polul nord,
în haine strâmte de ispite
găsite vara-ntr-un fiord.

Îmi lasă amăgiri haine,
aduse-n grabă din trecut,
cu vorbe reci şi anodine
îmi zic ce trebuia făcut.
Vorbesc întruna de păcate,
de tot cea fost necuvenit,
zicându-mi de femei uitate
pe care nu le-aş fi iubit...

A fost doar una cea aleasă,
le-am zis cu glasul abătut –

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existenţiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e plină de măşti de sticlă. Te uiţi şi nu le vezi. Mângâi faţa unei femei şi nu simţi masca asta de sticlă. Se îmbrăţişează doi amanţi şi nu simt unul la celălalt masca de sticlă. Se sărută şi nu simt. Mama îşi creşte copilul şi nu simte cum odată cu obrazul se lărgeşte şi masca de sticlă. Nu, aceste măşti nu se văd. Dar opriţi-vă undeva, vroiam să le strig, şi ţipaţi, cereţi ajutor, ameninţaţi.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin şi amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminţi
Deşartă sau prea rece, sau clocot de dorinţi!
Sub vraja frumuseţii, ori dulcea ta zâmbire,
Ascunzi tu suferinţă, ruşine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încântată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?
Ah, ce perverşi ai ochii, surâsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipeşte s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, şi-n taină, porniri spre desfrânare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ţinuta, vorba, faţa şi glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunţi cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Faţadă-i tot la tine şi prefăcătorie
Şi chiar a ta ştiinţă e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Şi-ndeosebi să placă! E vanitatea-ţi dragă!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!