drum de viata alb

Drum fără de viaţă

Sunt frânt în prăpastia vieţii, drept punte părăsită
Duc poveri de veacuri-n trăiri, acum cu sensuri lipsă
Am asfaltul drept covor de verde-n negru şi piatră dură
Şi cerul nu-mi mai este decât o simplă imagine fără lună

Am trenciul rupt şi zdrenţuit ce-l port mereu într-o mână
Şi-un pantof ce-mi scrie soarta pe-o şosea de viaţă
Iubirea-mi este-n buzunarul inimii, grea povară-n oglindă
Iar timpul se ascunde de mine într-un colţ iubit de nefiinţă

Am o geantă de viaţă în care duc cu mine lovituri cu dobândă
Adunate-n încăperi de clădiri înalte şi-n turnuri fără lumină
Şi-n ochi am boabe otrăvite de lacrimi obosite, drept osândă
Şi ţin într-un pumn, o cruce, care mi-ai lăsat-o neagră şi ruptă

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anost

Eu stiu ca toate ce tu vezi
Maine nu mai există,
Că viata-n care trăieşti
Tu ai lumina stinsă.

Tu luminează cu ai tai ochi
Cărarea vieţii tale
Şi cu puteri cereşti
Tu vei gasi o cale!

La drum de seară lungă
Ce pare să nu treacă,
Oh suferinţă grea,
Deschide-mi ochii odată!!

Si trece... totul trece...
Si moartea cu a sa grabă,
Mai vino, viaţă, o dată
Ca tânără-s şi moartă!!

poezie de Nicoleta Petre (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa timpului prezent

Eu sunt mireasa fiecărei zile! Petrec în muzici, cu meseni de soi.
Am pregătit o nuntă cât o viaţă, copilului ce sunt şi pentru voi!
Eu sunt mireasa fiecărei clipe! In alb m-am îmbrăcat definitiv.
Şareta mea e trasă de un cal din albul cel mai pur şi mai fictiv.
Şi sunt mireasa timpului prezent, trecut şi viitor mă-ncercuiesc.
Nimic din ce există nu-i absent din arsenalul ce-l diriguiesc!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţi

Ce vremuri grele a ajuns,
Întreaga omenire
Nespus de grea e viaţa de nespus
C-o sfîntă amintire.

Şi plîng copii la fereşti
Privind în drum spre casă,
Şi adormind fără poveşti,
Plîngînd ei stau la masă.

Li-e dor de mama de tăticu
Cei îndrumau mereu
Căci ambătrînit bunicu,
Bunici-i este rău.

Aşa e la tot omul
Fră un ban în buzunar
El crede că cu banii,
El scapă de amar.

poezie de Cristina Podgornîi
Adăugat de Cristina Podgornîi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne învârtim în cercul vieţii ...

Ne învârtim în cercul vieţii,
Unde nimic nu-i cum am vrea.
Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru,
Ci doar amestec de vopsea.
E-o lume crudă, contrastantă,
Mixtură de iubiri şi uri,
Cu zâmbet trist, vesel, grimase
Schimonosind aceleaşi guri.
Pierduţi ca bobu-n lanul galben
De-o adiere scuturat,
Împinşi de-a valma-n caruselul
Ce se învârte ca turbat.
E-o lume de lumini şi umbre,
În care-i greu să te strecori
Fără să rătăceşti în beznă,
Visând să te trezeşti în zori.
Ne învârtim în cercul vieţii
Trecut, prezent şi viitor.
Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru,
Iar noi, doar piese de decor.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mă...

Mai lasă-mă să mă mai nasc odată
În anotimpul cu iubiri promise,
Să am un trup, să mă cobor din vise,
Şi-n paşi de vals la viaţă să-i dăm roată.

Mai lasă-mă să-ţi înfloresc mălinii
În vara când şi frunzele doinesc,
Sub poala timpului, cu dor, să te opresc,
Şi să te scald în apele luminii!

Mai lasă-mă să fiu ce nu ţi-am fost
Când versul l-ai pictat într-o chemare,
Un ţipat alb, de pescăruş pe mare,
Ce-a luat deodată zările la rost.

Mai lasă-mă prin timpul tău de-oi trece
Să-mpart cu tine-n zbor o veşnicie,
Să-ţi fiu şi eu... mai mult de-o poezie,
Ce pe hârtie versul ţi-l petrece.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii

rătăceam în colbul de pe drum
aproape de viaţă
prea departe de cer
mă ardeau depărtările
şi am fugit pe picioare de lut
am ajuns într-o zi pe aici
între cer şi pământ
pe talazuri de gând
căutam printre tenebrele lumii
o cărare spre lună
uneori ştergeam durerea păşind printre pietre
mă înţepam în destin şi ţipam în ultim suspin
o viaţă, un spin
în umbra serii, o rândunică spinteca cerul fierbinte
căutam bezmetic un gând, o idee
printre fire de nisip
spulberate de vântul zănatic din suflet
reflexul tăcererii se izbea de zidurile scorojite ale omenirii
în larg, zadarnice zboruri, de viaţă ucisă
eram străin şi pribeag printre spice de aur

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ama

nu te-am văzut niciodată
sărutând vântul,
sarea din munţi,
nici bobul de rouă
căzut pe frunza plăpândă,
eşti cu mult mai profundă
decât hăul din ape
liberă, fericită, singură
şi trebuia să-ţi dau un nume
să mă recunoşti,
să mă auzi când te strig
cu glasul pierit
în gâtul lebedei negre

te-am chemat
ca pe o ultimă povară,
indecisa mea primăvară
te-am numit ama,
drum fără de drum,
pădure fără copaci

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa contrariilor

Te-ai mutat de-o vreme în sufletul meu
Şi furtuni mi-apasă venele fragile,
Mi-ai pătruns în sânge şi te zbaţi mereu,
Clopot de lumină între nopţi şi zile.
Vis de cianură, timpul ţi-a croit
Calea către mâine şi-n ustiu se naşte,
Printre molecule, ultimul sosit.
Nimeni nu-l acceptă, nimeni nu-l cunoaşte.

Te-ai mutat de-o vreme în sufletul meu.
Nu eşti libertate, nu eşti nici iubire,
Însă fără tine ştiu că-mi este greu,
Tu eşti o lumină fără-asemuire.
S-au ascuns în tine sute de contrarii...
Eu, fiindu-ţi balanţă mă aplec smerit,
Tu în drum spre moarte, eu în drum spre viaţă...
Pentr-o veşnicie paşii ne-am unit.

Şi furtuni mi-apasă venele fragile...
Tu te-ascunzi în neguri, eu mă reclădesc

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

noi doi abandonaţi
pe-o plajă în declin,
prieteni buni cu peştii,
morsele, delfinii, luna
azi facem o schimbare
în viaţa asta care doare
cum dor scânteile luminii
prăbuşite, în marea de nisip
da, puterea luată din soare
ne duce pe un drum
chiar dacă ochii ne sunt seci
îmbrăţişaţi pe veci
ne vom rescrie altfel
o filă dintr-o carte

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!