citate+cu+sens+profund

Steaua cerului albastru

Un cer plângea, odată, în albastru,
sub pleoapa-ntunecată de un nor
purtând un gând trufaş, necruţător,
şi un mesaj ce anunţa dezastru.

I s-ar fi scurs albastrul tot în mare
de n-ar fi fost, departe-n incolor,
o stea ce strălucea, privind cu dor
şi c-o lumină ce-amintea de Soare.

Şi-a strecurat prin nor şi gând o rază
ce a pătruns cu dragoste, intens,
în cerul devenit un gol imens.

I-a readus albastrul, îl veghează,
i-a dat culoare, noaptea-i luminează,
iar totul are-acum, la cer, un sens.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe căi de veacuri

mă varsă vremea-n sens de prin suişuri
şi doar în morb de ploaie curg în tină
şi-n dulcea ta făptură clandestină
în patrii de cuvinte cu tăişuri.

mai duc rostiri de drag la ghilotină
spre a le curăţa de mărunţişuri
şi ape pietruiesc acoperişuri
dansând sub gene până pe retină.

apoi suiau din soare raze-n scaldă
a duhurilor noastre, ce zâmbesc
prin anotimp cu sângerare caldă.

cu vise de lumină mă umbresc,
metalic duc tăcerea noastră-n haldă,
pe căi de veacuri munţii noştri cresc.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Hades
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oscilaţii în gândire

Cenzură pe gânduri,
Cenzură pe sentimente,
Am motivat absenţe,
La rubrica salvăm aparenţe,
Fără interferenţe.
Sentimentele sunt ca un pendul,
Te ridică până la cer sau te aduc la nivelul sub.
Într-un ritm sacadat, sentimentu-i temporar,
Te scufundă în abis sau te duce în extaz.
Dintr-o extremă în alta,
Oscilează soarta,
Ar plânge şi arta,
Dar lacrimile-s uscate,
De tăceri, ce-au fost uitate.
Oscilaţii de context,
Când note de subsol,
Când sublinieri pe text,
Dependent de sens,
Pictez rezoluţii scindate-n univers.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă

Şi ce dacă
Pământul văzut de sus, e rotund?
vei putea ajunge de unde ai plecat.
Închipuie-ƫi că ar fi perfect şi plat
şi ar avea un capăt, puƫin curbat.

Şi ce dacă
Timpul nu se mai întoarce pe jos?
Cine-şi doreste clipa care se roteşte?
Ai observat şi tu, oricum istoria se repetă,
la fel ca şi planeta, rotundă, imperfectă.

Şi ce dacă
Infinitul din jur ne sfidează?
Noi alergăm dupa un soare anorganic.
Planeta încă se roteste în sens unic,
motiv pentru care mai şi ameţeşte bezmetic.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Nu ştiu pentru cine aş putea să mai spun
Că bântuie prostia cu puteri de taifun.
Degeaba înotăm triste epave pe lac,
Cinic şi mândrii sfidăm al salvării colac.

Nu ştiu cum mai perceptibil şi-adânc să pătrund
Cu lacrimi româneşti-n cerul nostru profund,
Ce scuze şi fapte aş putea din larg s-adun
Pentru iertare, cerului gol să îi propun.

De sus aş desprinde cea mai eternă stea
A cărui vârstă e în România mea,
Despre oamenii uitaţi aş vrea să îi cânt,
Despre perversitatea impusă pe Pământ,

Ori absurdul din epuizante aşteptări,
Ca şi entuziasmul flagrantelor erori.
Rugăciunile -s prea vechi cu puţine verbe
Iar Iadul de azi în smoală nouă ne fierbe.

poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perturbabil

E previzibil 'n tot ce face
Şi din drum drept, îl faci o curbă!
Introvertit îl poţi desface...
Nelimitat, tot îl perturbă!

Sau poate că nu-i previzibil,
Căci stabilit definitiv
Se schimbă; orice perceptibil
L-influenţând fără motiv!

Fragil, nu-i fizic, entitate,
E doar moralul său labil
Ce nu-l are de-ntâietate...
Se lasă dus ca un copil!

E contrafort la hotărâre,
Nu ştie sigur da sau nu;
Din fastuos e-o amărâre,
Uitând la început ce vru!?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă împlineşte atât profund
Amestec de-nţeles cu amabil
Ce-mi dau curaj ce-aveam de gând;
Să-mi păstrez stilu'... imperturbabil!

Aducem rădăcinii lacrimi noi

Iarba ţipă sub tălpile mele,
Vântul cerne-n ceruri stele,
Dumnezeu aşteaptă cu mult drag
Să tămâieze urmele din prag.

La umbra ferigii de-ntuneric
Rămân uimit şi nu alergic,
Îmi mut în vis os lângă os
În traista morţii cu folos.

Munţii gânditori stând în popou,
Jură că-n lume vechiu-i nou,
Viaţa-i iarbă-n talpa târâtoare,
În destin doar visul ei e mare.

Se vrea cu Dumnezeu la sfat
Întrupând femeie şi bărbat,
De-aceea când iubesc s-ascund
De lume-n visul lor profund.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te joacă la cărţi

Te joacă la cărţi, măi băiete,
La zaruri femeile-s tari,
Nu te hlizi, Marinete,
Mergi cu aleasa spre-altar.
Vezi ce ochi mari are zâna,
Parcă sunt lacuri din Nord,
Simţi cum zvâcneşte iar vâna?
Hop, ai sărit peste bord.
Acum înoată în beznă,
Te vor culege urşi albi,
n-ai fost circar, în arenă
nu intră cei leneşi şi slabi.
Ia, încordează-te o clipă,
Totul e-un joc fără sens,
Dă din picioare şi ţipă,
Poate te-aude Saint-Sens.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săptămâna Neagră

tăcerea mieilor, masacrul mieilor
rasa umană e crudă şi barbară
curg lacrimi grele din lumina ochilor
blândeţea se stinge ca viaţa amară.

Săptămâna Neagră e însângerată
nu pot să fac nimic să schimb ceva
măcar o făptură curată şi nevinovată
să o ascund în sufletul meu undeva.

sunt şi eu oaie în turma lui Hristos
îl urmez îndeaproape cu mare credinţă
durerea mieilor o simt până la os
de-ar fi sacrificiul un sens de biruinţă.

de s-ar transefera candoarea de la miel la om
miracolul Înălţării ar răsuna în atom.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

II

Doamnă, fiindcă pasul tău
e mai fragil decât orice
vietate, decât orice vietate
din mare, de pe pământ,
fiindcă trupul tău e mai nou,

un vis (care iscusit te imită, cu totul
te reprezintă, pe tine, iscusit vis mişcător
cu degete, un vis cu sâni micuţi, ridicaţi
şi cu picioare) abia

mă atinge de-a lungul zilei, timid;

între timp, lângă mine, de-a lungul lungii nopţi
şi pe mine, mereu îţi simt proaspătul şi profund
tulburătorul sine, atât de bucuros că e în viaţă —

sinele tău cu coapse fierbinţi,
furăcioase, care perfecte mă fură; cum înţeleapta

[...] Citeşte tot

poezie de E.E. Cummings din Poeme erotice (2011), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!