batranul din luna

Hachiko sau povestea unui câine

I
Întâiul an de când i-a despărţit,
Destinul tragic, pentru totdeauna,
Lângă mormântul celui ce-a murit,
Veghează noaptea, Hachiko, şi luna.

II
Al doilea an, urmatu-i-a la fel,
Tot asteptând, umil, de azi pe mâine,
Mai slab şi amărât, sărman de el,
Se arăta a fi, stingherul câine.

III
Al treilea an, nimic nu s-a schimbat,
Doar oamenii să uite începură
Pe-acel ce-i fu stăpân preaadorat
Şi îl tratase cândva cu căldură.

IV
Iar anu-al patrulea n-aduse nou,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (3 aprilie 2014)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imi ceri prea mult

îmi ceri prea mult;
nu cred că am să pot vreodată
să rup din cerul meu o stea
şi-o lună, totodată.

pe cerul meul nu este lună,
a fost furată când îmi era aproape
însă am înţeles motivul,
era iarnă,... era noapte.

dar stele mii şi mii se nasc
cu fiecare clipă care trece
şi nu le vrei, nici nu îţi plac
căci era iarnă,... era rece.

îţi pot da soarele de vară
şi stele-o mie legate într-un cult,
de nu le vrei, îţi spun cu îndrăzneală,
îmi ceri prea mult.

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş de var

Oraş de var cu uliţi strâmte
Oraş cu suliţele frânte
Oraş în care-ndoi spinarea
Şi-n care urlă disperarea

Această cântăreaţă care
Ridicase noaptea în picioare
Cucerise marile oraşe
Şi peste tot lăsa răvaşe;

În cea din urmă încăpere
Lipsit de orice mângâiere
Suna bătrânul orologiu
A consolare şi elogiu,

Un vis uitat în crisalidă
E cea din urmă atlantidă
Revendicată de aezi
Şi cronicari fără dovezi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenarii nocturne

am împrumutat din virtuţile nopţii
stau cu Luna de veghe şi povestim
despre cele mai frumoase concepţii
despre iubirea sentiment sublim.

este regina nopţii minunata Lună
are în trenă miliarde de stele
e fericită când ne vede împreună
făuritori de minuni şi castele.

pe dantela nopţii alunecă lumini
sufletul înfrigurat l-am învelit cu ele
m-am apropiat de luceferi divini
să dea strălucire gândurilor mele.

Univers fără păcate şi fără vini
Dumnezeu te ţine departe de rele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre casă

Spre casă merg pe urmele bătute,
De se coboară cerul cu fiecare gând;
Pădurea ce-o ştiusem vuieşte de cornute,
Ce din copilărie le ştiu adulmecând,

Steaua de nea mi-aduce universul,
Când mărăcinii tineri, aleargă auriţi,
O ciută-n depărtare îmi tot repetă mersul,
Cu ochii de beteală de-apururi mântuiţi.

Spre casă merg cu-aripile vândute
Pe cine ştie ce în anii ce se duc,
Doar uliţa mă strânge cu braţele durute,
Şi-o frunză îmi aruncă; bătrânul rege nuc!...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Motto: "Timpul n-o uzează; ea-i călăuzeşte carul;
Moartea sub secera ei îşi face veacul." (Walter Raleigh)

Luna plină cu razele ei bine-cunoscute
Îşi înalţă la răsărit capul din eter,
Nepăsătoare că nopţile-s tot mai scurte
Străluceşte consecvent pe cer.

Ea nu dispare ca norocul meu, pe care
Razele-i nu-l binecuvântează, nici susţin;
Când eu voi fi ajuns la capăt de cărare,
Ea va lumina la fel, nu mai puţin.

Iar dac-acum abia luceşte spre apus
Şi-i e palidă lumina pe şesurile bolţii,
Întotdeauna pe orbita ei, acolo sus,
Va fi regina nopţii.

poezie de Henry David Thoreau, 1817-1862, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngrijorare

Iar mă simt îngrijorat
Carabas a dispărut
Tace presa, Londre tac
Tac mocanii hăbăuci

Nu mai dă nimeni prilej
Informatio şi nal
S-apuc iarăşi de gâtlej
Carabasul infernal

Şi ce linişte prin bănci
Ca-nainte de furtună
- Frunze tremură pe crenji
Îmbibate-n colb de lună...

Se găteşte iarăşi raid?!
Luna august e aproape
Chiar şi crainicii la Prime
Ne spun noutăţi în şoaptă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (18 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hiperglosă

Toate-mi trec pe dinainte
în auz îmi sună toate
însă cine ţine minte
că nimic nu se mai poate

În auz îmi sună toate
câte-n lună câte-n stele
când să meargă ca pe roate
trag(i) cortina între ele

Câte-n lună câte-n stele
cine însă ţine minte
personajele rebele
care trag lumea 'nainte

În auz păstrez(i) ceva
totul sau etcaetera

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portocala amară

Ce mult a trecut de când nu ţi-am scris,
O seară, o iarnă, o zi tropicală
Sau poate o lună pierdută în vis,
O lună amară ca o portocală.

Cărări desfrunzite, cărări de zăbrele
Spre-o lume zâmbind într-un fel radical
Ce lacrimi ciudate, ce lacrimi-mărgele,
Ce fructe amare într-un portocal.

Ce mult a trecut de când nu mi-ai scris,
Cortina de-ocean oarecum verticală
Tresare la ora bifată precis,
Ştii? Ora amară dintr-o portocală.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima de cântec

S-o luăm pe rând!
Palmă, ochi, lacrimă..
Moartea râdea
şi plângea şi tăcea
şi cânta.
S-o luăm pe rând zicea bătrânul
S-o luăm pe rând copile!
şi râdea în palmă
şi plângea din ochi
şi lăcrima copilul
ce lăcrima
din palmă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!