E�ti ca un trandafir

Mama, omul de zăpadă

Mama-şi face omul de zăpadă,
Nimeni nu-i vede inima goală,
Vijelia voiniceşte pe ridurile ei,
Ţurţuri de lacrimi se sfarmă în poală.

Un trandafir e cu ochii pierduţi,
Dumnezeu aduce îngerii turmă,
Păsări sapă orizontul, ciripesc
Pe dealul cu buzele de humă.

Cerul prinde giulgiu către seară,
Cutremurul durerii e hârciog de grup,
Un bucium din adânc de piatră
Repune răstignirea-n al ei trup.

Cine vrea s-audă-n iarna asta
Cum vântu-aduce apocalipsa?
Frigul lui rărunchi-mi răscolesc,
Omul de zăpadă mamele cuprins-a!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cavalerul are dreptate, dispreţuieşte cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii aminteşte de Lazăr sculat din morţi.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăşi este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viaţa seamănă cu iarba, gândeşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafir de ruşine

Romantismul astăzi e o ruşine
Cuvinte porcoase pişcând fese venine
Agătând cât mai mulţi bărbaţi e bine!
Trandafirul alb stă uscat între file...

Şi esti spurcat şi-n tălpi călcat de turmă
De încerci să cânţi despre a ei sudulmă
Şi prăfuit de cuvinte cărându-ti pietrele
Schimbi printre file sihastru cărările..

Sperând să întâlneşti spinul ce-ţi străpunge
inima, înflorind bătăia, altoit de sânge
cu tandre valuri ce marea ei le curge
rotunjind pietrele în scoica buzelor
în clipele perle cu lumina stelelor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea măsura tuturor lucrurilor

Copilăria mă bate pe umăr
prietene-ai uitat de mine
trec amintiri fără de număr
prin trupul tău parcă-s jivine

Prietene-ai uitat de mine
ţi-s ochii plini de viitor
un trandafir chiar între şine
nu-l vede niciun călător

Ţi-s ochii plini de viitor
trec amintiri fără de număr
tăcerea însă n-o măsor
copilăria mă bate pe umăr

Prietene-ai uitate de mine
doar dragoste îmi face bine

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de pe mări

Pluteşte-n nemişcare un înger pe mări
Salvează orizontul din ploi
Se naşte ziua!
Mă împart scări de apus şi toamne în miazăzi
Un început cu braţele tale întinse până la cer
Aseară am zburat cu ochii tăi în suflet,
Visând la o enigmă din spaţiul sideral
A nins şi s-au oprit secundele,
În macul ferestrelor deschise,
Lipindu-ţi de cămaşă un trandafir regal
Şi eu poetul vremii te-am mângâiat un pic
Zăpada s-a topit în albul străveziu
Lumina de azur s-a contopit în timp
Culorile se aşează tot mai adânc în apă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1

Frumoase creaturi, belşug noi ne-am dori
Al frumuseţii trandafir să n-aibă moarte
Şi chiar dacă cu timpul el se va ofili
Firavul lui urmaş în minte o să-l poarte;
Dar tu, cu ai tăi ochi ce ard cu violenţă
Aprinşi de ceea ce în tine se găseşte
Vezi foame peste tot, deşi e abundenţă
Şi eşti al tău vrăjmaş ce aprig te zdrobeşte;
În lumea asta pari o perlă minunată
Şi ne vesteşti acum o vreme cu mult soare
În propriul mugur firea îţi este îngropată,
Un bădăran avar, ce n-are asemănare;

Vai mama ei de lume, că pe acest pământ
Nu-i piere lăcomia nici lâng-al său mormânt.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, cuibărită în palma mea

Când toate venele te dor şi toamna-i toamnă
Primăvara ta un ochi marin al fericirii
Ne îmbrăţişează la răscruce
din timpul răsărit pe cruce,
Din florile de trandafir
în toate se întorc poveşti
Pe zi ce trece eşti mai albă
Te caut asiduu ca pe o scânteie,
ce zânele o poartă în salbă
E lună plină miezul nopţii
Îmi las privirea să plutească la colţul porţii
Licurici, lumina ca s-o împodobească cu adierea verii
Ierni, iar prin silabe trece înghetul
Tu, cuibărită în palma mea
Să dormi să te trezeşti, visând.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La serial este mult mai relaxant, pentru că ştii că poţi să tragi din nou dacă nu ţi-a ieşit o secvenţă. La serial ai întotdeauna aceiaşi colegi, spre deosebire de emisiunile noastre, unde avem vreo două sute de invitaţi pe lună. Când două sute de oameni ţi se perindă prin faţa ochilor într-un timp atât de scurt, este extrem de obositor. Trebuie să ţii minte multe lucruri despre ei, ca să nu îi jigneşti: cine sunt, de unde sunt, ce opinii au. În televiziune e mult mai greu.

citat din Teo Trandafir
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de septembrie

Poate ai fost nedorit, contagios
nu erai. Nu ai fost nici uitat
sau neglijat la timpul cuvenit.

Cum se estimase, ai murit. Evenimentele au evoluat,
suficiente lor însele, către final.
Prea mult Zyklon şi prea multă piele, teroare
patentată, prea mult plâns devenit obişnuinţă.

(Am făcut,
e adevărat,
o elegie pentru mine).

Septembrie se îngraşă în vinuri. Ninge cu petale
de trandafir de pe ziduri. Fumul
unor focuri inocente pluteşte în derivă spre ochii mei.

Aceasta este deja destul. Aceasta este deja prea mult.

poezie de Geoffrey Hill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cred în învieri şi nemuriri

Treziţi de şoapta blândului zefir
Cresc zorii-n roşu-aprins de trandafir
Şi-albinele îi caută, cântând,
Furând din stropii Soarelui pe rând;

Doar sufletu-n petale, un stingher,
Ce ştie că pereche are-n Cer,
De spini, ferindu-şi aripa de dor,
Îşi poartă-a lui iubire pe un nor.

Mă cred, când înfloreşte-o altă zi,
Un zbor între a fi şi a nu fi,
Cu aripi răstignite în iubiri,
Ce-n roşu colorează trandafiri.

Şi-n marile, dorite, răstigniri
Mai cred în învieri şi nemuriri
Din roşul trandafirului în care,
Albine culeg viaţa viitoare...

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!