+fata +cu +ie

Nela, care nu suporta bărbaţii frumoşi, considerându-i artificioşi şi cinici, simţise din prima clipă o atracţie irezistibilă faţă de el, o fascina siguranţa cu care se mişca printre ceilalţi oameni, detaşarea şi calmul cu care privea lumea şi pe el însuşi, nimic nu părea să-l sperie şi să-l oprească din drumul lui. «Cred că ăsta-i omul care-mi trebuie, îşi spuse ea chiar în clipa in care hotărîse să plece cu el în excursie, ce noroc că mi-a apărut în cale de la început.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua zi, Ţugulea a pornit la împărăţia lui cu soţia şi părinţii săi. Cum ajunse acolo, veni ştire că este ales de împărat şi la cetatea ce o scăpase din urgia zmeoaicei, a fetelor şi a ginerilor ei. Pasămite murise şi împăratul d-acolo şi nici el n-avea urmaşi. Apoi Ţugulea, unind amândouă împărăţiile, se cunună cu fata, iubita lui, şi făcu o nuntă de se duse vestea peste tot pământul şi rămase de povestit la urmaşii urmaşilor lor. Şi domniră până ce Dumnezeu voi cu ei.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi credea că fata n-ar voi să se mărite. Însă un boier bătrân, trecut şi prin ciur şi prin dârmon, d-ăia care auzise, văzuse şi păţise multe, zise să treacă şi oamenii curţii; trecu şi grădinarul, şi bucătarul cel mare şi vătaful, şi slugile, şi vizitiii, şi toţi rândaşii, dar geaba, fata nu lovi nici pe unul. Se făcu întrebare daca n-a mai rămas cineva netrecut, şi se află că a mai rămas un prăpădit de argat de la grădinărie, cheleş şi dosădit de n-are seamăn pe lume.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El

Când El a apărut pe cuprins,
În faţa lui se deschidea un orizont întins,
De nepătruns cu spiritul lui frust,
Ce nu-nţelegea: Ce-i bine şi ce-i just?

De atunci, milenii au trecut peste El,
Şi-acesta tot trudea cu zel
Să găsească secretul lui "bine şi just",
Ca viaţa lui să aibă un sens şi un gust.

El a continuat să caute acel "just şi bine"
Şi din clipa când El se confrunta cu sine,
Şi spiritul lui se-nălţa ca un dom,
El începuse să fie aproape... un Om!

poezie de Gheorghe Alionte (3 mai 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kabbalah în ebraică înseamnă "recepţie". După cum certifică numele său, Kabbalah ne învaţă cum să primim. Având o atitudine corectă faţă de realitate, este posibil să experimentăm plăcere nesfârşită. Această plăcere nesfârşită nu este furnizată de sex, hrană, o maşină nouă, o casă mare, sau altă plăcere lumească, trecătoare. În schimb, provine de la acele delicii care ne umplu cu o asemenea încântare minunată, încât am transcende orice senzaţie de timp, pentru a le primi.

Michael Laitman în Kabbalah - Ştiinţa şi semnificaţia vieţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o văzu lupul pe Crăiasă, p-aci, p-ci era să uite pentru ce venise şi să se dea de gol; dar se stăpâni. Căci era aşa de frumoasă, cât nu s-a mai văzut şi nu se va mai vedea pe faţa pământului. Avea un păr, nene, cu totul şi cu totul de aur. Cosiţele ei lungi şi stufoase, de-i bătea pulpele. Când se uita la cineva cu ochii ei ceia marii şi negri ca murele, îl băga în boale; avea nişte sprâncene bine arcuite, de pare că erau scrise, şi o pieliţă mai albă ca spuma laptelui.

Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan şi Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Christopher "Chris" Wilton: Cel care a spus: "Prefer să fiu mai degrabă norocos decât bun", avea o perspectivă profundă asupra vieţii. Oamenilor le e frică să accepte că o mare parte din viaţa lor depinde de noroc. E înfricoşător să te gândeşti câte lucruri nu poţi controla. Sunt momente într-un meci, când mingea loveşte fileul, iar pentru o fracţiune de secundă, poate să se ducă în faţă, sau înapoi. Cu puţin noroc se duce în faţă... şi câştigi. Sau poate că nu... şi pierzi.

replici din filmul artistic Match Point, scenariu de Woody Allen (20 ianuarie 2006)
Adăugat de Loredana Vasilache, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zărindu-i, de pe unde se aflau răzleţiţi, păstorii veniră în fugă. Aşa cum săreau peste bolovani, cu bîte în mîini, înfăţişarea lor mai aspră era încă, răzbătînd în ea sălbăticirea şi spaima de a fi stat, atîtea zile şi nopţi, faţă în faţă cu molima şi cu moartea. Îmbrăcaţi în cojoace trecute prin multe ploi şi ninsori, cu opinci rupte în picioare, înconjuraţi de cîini lătrînd zănateci, gata să se repeadă, ei sosiră, stînd zece oameni acum, în faţa vacii care trăgea să moară.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşmani

Eram prieteni vechi, odată,
Ba din acelaşi sat,
Şi pentr-o 'mpărăţie 'ntreagă
Noi nu ne-am fi certat.

Dar într-o zi de sărbătoare,
Mergând pe câmp agale,
C-o fată, dintr-un sat aproape,
Ne-am întâlnit în cale.

"A cui eşti, fa?" — i-am zis în treacăt
"Ia stăi din mers o leacă..."
"A cui să fiu?" — ea ne răspunde,
"A cui o şti să-mi placă..."

Atât a trebuit: o vorbă,
Şi-un semn cu salba mâinii, —
Şi dintr-o vorbă de muiere
Azi ne mâncăm ca câinii...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era, de la fericitul Zalmoxis, cursul vremii într'al cincilea ciclu, socotind ciclul cât numărul zilelor anului, adică trei sute şaizeci şi cinci de ani. Iar dintr'al cincilea ciclu, credincioşii vechi dela Carpaţi numărau ani o sută douăzeci. În văile depărtate, unde izvoarele şi puhoaiele înălţimilor se prefac în pâraie şi lacuri, iar oamenii îşi clădesc case din bârne în aşezări statornice, lumea îşi întorsese faţa cătră o lege nouă şi număra anul 780 dela izbăvitorul Hristos.

Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!