petre+tutea+am+facut

Ofiţerul: Vă rog! Aşezaţi-vă pe canapea...
Autorul: Nu! Vreau să stau puţin pe scaunul dumneavoastră! (Se trânteşte pe scaun, la biroul Ofiţerului.) Aţi făcut o mare greşeală, ridicându-vă. În felul acesta, postul dumneavoastră a devenit vacant...
Ofiţerul: Domnule! Pentru această funcţie trebuie să daţi concurs!
Autorul: Lăsaţi-mă să ocup, interimar, acest fotoliu! Lăsaţi-mă să mă pun, o clipă doar, în pielea cea mare şi bine tăbăcită a statului...
Ofiţerul: Aveţi grijă! Scaunul acela cere multă răspundere!
Autorul: Sunt absolut convins! E un scaun greu încercat. A susţinut o mulţime de funduri, de toate culorile politice. Scaunul acesta a cunoscut întreagul curcubeu electoral. Tot ce înseamnă lumină albă, în descompunere...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guţă: L-am votat de trei ori pă nobilul dumneavoastră tată...
Populus: De trei ori? Guţă!... Eşti irecuperabil! De trei ori ai comis aceeaşi repetabilă greşeală?
Guţă (disperat): Am cotizat la partid şi am făcut donaţii!
Populus: Cât ai donat tu partidului, domnule Guţă?
Guţă: Mult, boierule! Nu pot să spun că e confidenţial! Eu donez la toate partidele!
Populus (autoritar): Cât?
Guţă: Am donat benevol cât mi s-a cerut! Că dacă nu donam, era nasol!...
Populus: Serios?
Guţă: Am donat! Şi n-am spus la nimeni! Şi nici chitanţe n-am cerut.
Populus: Am priceput, Guţă. Eşti un fraier. Acum înţeleg de ce-l votezi tu pe tata! Mi se pare normal ca un fraier să voteze un alt fraier...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Acum spune-mi ce-ai făcut cu domnişoara; ai întârziat destul de multicel.
Lucian: Ce-aş fi putut face? Am condus-o până acasă şi atât.
Traian: Cum doar atât? Atunci unde ai stat până la ora asta?
Lucian: Dom' director, când mă întorceam spre Institut, l-am observat pe noul meu coleg, Mihai, pe marginea şoselei şi mi-am permis să-l iau şi pe el în maşină.
Traian: Foarte bine. Ia loc! De ce stai în picioare? Nu te-am pedepsit, să ştii... Avem destul de multe de vorbit împreună. Sau te simţi cumva obosit şi vrei să te odihneşti?
Lucian: Nu chiar. Dar dumneavoastră nu staţi? Ori sunteţi pedepsit...
Traian: Ai dreptate.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robert: Ai să te descurci.
Catherine: Serios?
Robert: Da. Îţi promit. Simplul fapt că putem vorbi împreună despre asta este un semn bun.
Catherine: Un semn bun?
Robert: Da.
Catherine: Cum ar putea asta să fie un semn bun?
Robert: Pentru că oamenii nebuni nu stau toată ziua, întrebându-se dacă sunt sau nu nebuni.
Catherine: Nu fac asta?
Robert: Nu. Ei au lucruri mai bune de făcut. Crede-mă pe cuvânt. Un semn clar că ai înnebunit este incapacitatea de a-ţi pune întrebarea "Sunt nebună?"
Catherine: Chiar dacă răspunsul este da?
Robert: Vezi tu, oamenii nebuni nu se întreabă asta.
Catherine: Mda.

replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adjunctul Lester (referindu-se la felul în care a fost tratat Rambo): Tocmai am vorbit cu Mitch şi zicea că Gault şi vreo câţiva adjuncţi au fost cam... duri cu tipul.
Căpitanul Poliţiei Federale Dave Kern: Cretinii!
Teasle: Nu are nicio importanţă, Dave, şi ştii asta. Dacă unul dintre adjuncţii mei întrece măsura faţă de vreun prizonier, atunci prizonierul vine şi îmi spune. Şi, dacă descopăr că e cum spune el, îl rup în două pe adjunct. Eu! Legea! Dacă oamenii încep să-şi bată joc de lege, atunci se dezlănţuie iadul. Ce a avut Dumnezeu de-a creat un om ca Rambo?
Trautman: Nu Dumnezeu l-a făcut pe Rambo. Eu l-am creat!

replici din filmul artistic Rambo I, după David Morrell
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Salut. Deci, domnişorică, aşa ai înţeles tu să ai grijă de pacientul meu?
Nick: Maria a avut grijă de mine aşa cum trebuia.
Stela: Aşa deci... Se vede. Şi ce face pacientul meu? Cum se mai simte el?
Nick: Grozav, Stela! Complet refăcut, ca nou. Numai că injecţia ta m-a cam durut. Priveşte doar cum mi s-a umflat şi mi s-a înnegrit braţul în locul respectiv.
Stela: Eh, doar n-ai de gând să te plângi pentru o micuţă înţepătură. Ea este cea care te-a vindecat.
Nick: Poate... Şi nu vreau să mă plâng de metodele voastre de vindecare, numai că eu nu sunt obişnuit cu aşa ceva.
Stela: Lasă, că ai să te obişnuieşti tu! Şi să zici mersi că te-am înţepat în braţ şi nu în altă zonă a corpului; să nu precizez şi-n care anume...
Nick: Poftim?! În altă zonă?! În care?
Stela: Ah, eşti curios... Vrei să-ţi arăt, chiar acum?
Nick: Nu, mulţumesc! Nu sunt chiar aşa de curios.
Stela: Stai liniştit! Nici nu intenţionam să-ţi arăt; glumeam doar, desigur. Dacă te simţi bine, atunci totul este în ordine. Asta-i tot ceea ce mă interesează, să ştiu că tratamentul meu şi-a făcut efectul, deci a fost eficient. În rest... Nu contează!
Nick: Desigur. Ai dreptate. Scuză-mă, Stela. Sunt cam mofturos. Îţi mulţumesc că m-ai tratat.
Stela: N-ai pentru ce să-mi mulţumeşti, drăguţule. Mi-am făcut doar datoria, fiind medic... Nu cred că mai e nevoie să te consult pentru a constata că eşti complet vindecat. Mi-e destul de clar acest lucru.
Nick: Să mă consulţi?!
Stela: Mda... Dacă vreodată va mai fi nevoie, vei afla şi ce înseamnă acest lucru. Acum însă, dacă n-aveţi nimic împotrivă, haideţi pe puntea principală. Ceilalţi sunt nerăbdători să vă vadă; mai ales sora ta...
Nick: Îmi închipui. Haideţi!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diego Rivera: Era o copilă slăbănoagă ale cărei sprâncene strigau "Diego, vreau să-ţi arăt tablourile mele!" Şi bineînţeles că m-a făcut să merg eu la ea şi le-am văzut, iar de atunci nu mi-am mai putut lua privirea de la ele. Însă aş dori să vorbesc despre Frida nu din perspectiva soţului ei, ci din perspectiva unui artist. O admir. Creaţiile sale sunt brutale şi gingaşe... dure ca oţelul... şi fragile ca aripile unui fluture. Frumoase precum un surâs... nemiloase precum... viaţa. Nu cred că... vreodată... o femeie a înfăţişat un astfel de lirism agonizant pe o pânză.
Frida Kahlo (în timp ce este adusă la galerie): Taci din gură, grăsanule. Cine a murit?

replici din filmul artistic Frida, după Hayden Herrera
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan: Doamne! Mă uit la tine şi nu văd decât o scândură rece. O bucată de lemn afumat, asta eşti tu Doamne... Tu întorci întruna clepsidra! Ţie vremea mereu îţi curge!... Ce-ţi mai trebuie? Ţi-am făcut douăzeci de biserici! (Smulge icoana din cui şi se plimbă cu ea prin scenă, privind-o fix.) Sute de călugări cinstesc numele tău în mânăstirile mele! Îi plătesc să te laude pe tine, Doamne! În jurul tău, numai flori şi iubire! Ce mai vrei, Doamne! (Râde.) Poporul meu ţine toate posturile! Respectă fiecare zi de sărbătoare! (Arată spre corpul neînsufleţit al Mariei.) Femeia aceasta era a mea! În faţa ta ne-am unit destinele! De ce mi-ai luat-o?

replică din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Han Solo: Sunt Han Solo, căpitan de navă. Am auzit că vreţi să mergeţi la Alderaan.
Obi Wan: Avem nevoie de o navă rapidă.
Han Solo: N-aţi auzit de Millennium Falcon?
Obi Wan: Trebuia?!
Han Solo: A făcut cursa Kesse în mai puţin de 12 parsecunde! A întrecut navele imperiale de luptă, marile nave corelliene... E destul de rapidă. Ce încărcătură aveţi?
Obi Wan: Pasagerii... Eu şi băiatul, doi roboţi şi nu mai pui alte întrebări!
Han Solo: Ceva tulburări?
Obi Wan: Să zicem că aş vrea să evit orice încurcături cu Imperiul.
Han Solo: Deci asta era. O să vă coste ceva mai mult. 10000, plata înainte!

replici din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul IV: O nouă speranţă
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Pacey, am vrut să-l văd pe Dawson în seara asta nu pentru că pentru patru luni a fost iubitul meu, ci pentru că mi-a fost prieten aproape toată viaţa. Şi ca prieten, l-am rănit foarte mult şi nu m-am simţit mai puţin vinovată în aceste trei luni. Aşa că da, am fost preocupată, m-a făcut să-mi pierd şirul gândurilor, dar inima mea? E de nestrămutat. Trei luni în care am cutreierat mări şi oceane nu au reuşit să o zdruncine şi nici nu o să las nesiguranţa ta să facă asta. Inima mea nu a plecat niciodată de pe barcă. Nu te-a părăsit niciodată. Şi din câte observ nici nu o să se întâmple asta prea curând.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!