pe arges in sus de ion pillat

Cine-i prea sus, nu are nicio perspectivă.

Marin Preda în Inventeme (21 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasa de mijloc e totdeauna mai sus.

paradox aforistic de David Boia (19 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Ioni, am fi jumate din câţi suntem...

''Ioni'' sunt o mulţime-n lume
Că-i John, sau Jean, Ivan, Ionel,
E cel mai la-ndemână nume-
Îl întâlneşti şi în rondel.

Când zici Ion, mai româneşte,
Răsare luna sus pe cer
Şi-n piept inima-ţi se măreşte
(Ştiţi, la femei, eu mă refer).

Are sonoritate mare-
Vocala ''o'' i-o dă, firesc.
Ca un ecou pentru fecioare,
Că ştiţi, Ionii, cum iubesc!

Şi de nu ştiţi, e balta mare
Şi peşti găsiţi, fără efort,
Că sunt Ioni între hotare
Şi mai găsiţi şi de import.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea asta, peste un tiran precum Hitler şi Stalin şi peste un alt tiran precum Filip al Doilea şi Carol Quitul, sus, sus, în ierarhia universală mai tronează un Tiran. Unul singur. Să-l scriem cu litere mari căci pentru El şi pentru înfricoşătoarea Lui faimă au pătimit şi au urlat veacurile. Îl văd, pe acest Tiran, la orizont şi deja aud gemetele, chiar strigătele noastre căci noaptea ce ne va pogorî în oase va aduce cu ea, nu Pacea aşa cum a promis-o şi a făcut-o pentru psalmist, ci Groaza.

Emil Cioran în Istorie şi utopie (1960)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi peste suferinţe

Cad lacrimile pe asfalt
Şi se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare

Cad lacrimile peste noi
Şi cerul plânge îngereşte,
Prea am rămas în suflet goi,
Deşi Iubirea ne doreşte

Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Şi se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Şi îşi doreşte iar iubire

Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate şi dorinţe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferinţe

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oveştene

Plaiurile ardelene
mi-au ţesut copilăria
cu izvoare şi cu flori
cu oiţe şi cu stele
ce te-mbie adeseori
în cuvinte
printre ele
Dealul Blaghii
parcă-l văd

surâzând în depărtare
Valea Târgului alături
cât de scumpă faţă are
înspre sat
mai jos din stânga
Oveştene ne surâde
şi clipind din ochi uşor
ne îndeamnă
ne îmbie
să urcăm pe un răzor

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2009)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De cu tânăr copilaş
Io-am fost Stan Ion Pătraş.
Să m-ascultaţi oameni buni,
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trăit
Rău la nimeni n-am dorit,
Dar bine cât am putut
Orişicine mi-a cerut.
Vai săraca lumea mea,
Că greu am trăit în ea!

poligramă de Stan Ion Pătraş din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dar al iernii... de martie

Din toamnă, sunt un tată mulţumit,
Familia ni s-a îmbogăţit:
Avem un membru nou, o căţeluşă
De rottweiler, poznaşă şi ghiduşă!

Neîntrecută-n orice prostioare,
Ne-a ros papuci şi pomi şi ştergătoare...
Nu stă o clipă; Doamne, parcă-s două –
Vulcan clocotitor de viaţă nouă...

În dimineaţa asta-nfrigurată
Lătra, cum n-o făcuse niciodată...
O fi vrun urs cumva în curtea noastră?
M-am repezit în grabă la fereastră

Era Carina-n plină ţopăială
Ce oferea spectacolul de gală,
Fugind în sus şi-n jos în goana mare
Cu tumbe şi volute uimitoare,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut

Iubirea ma apara,
de aceea port
fruntea sus, in exil printre oameni.
Cand ziua decade si cand, spre apus,
Cumpana linistita se-nclina,
o, atuncea, de sus,
primesc o tristete senina.

Ochii mei in extaz ratacesc
spre adancul fantanii unde stelele scapara.
O, de al stelelor dor ma topesc
si m-as duce la ele,
dar Iubirea ma apara.

Cu graiuri nebune ma cheama,
in lunci, cantatoare Undine.
Si cand sa le ajung, Piaza Rea
ma trage la dansa: la mine, la mine!
Dar ma insoteste acel Cineva,
Iubirea, pururi cu mine.

poezie celebră de Emil Botta din volumul: Pe-o gură de rai
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cizmarule, nu mai sus de sandale!

Pliniu cel Bătrân în Istoria naturală, XXXV
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pliniu cel Batran, in lucrarea sa enciclopedica ISTORIA NATURALA, povesteste ca pictorul grec Apelles, care a trait in Roma, expusese [...] | Citeşte tot comentariul