patrie de dumitru matcovschi

Noi credem...

Strămoşii noştri, Daci, au crezut în veşnicia sufletului.
Noi, românii, credem în veşnicia neamului nostru românesc.
Credem în hărnicia omului şi în rodnicia pământului,
Credem în statornicia celor care, vremelnic îl locuiesc.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limerick

"Dumnezeu nu joacă zaruri" –
nu iau în deşert cărările Domnului,
Eu doar visez cu trupul inert-infinit
prin grădinile
somnului(...),
Iar undele versului meu
donquijoteşti-charismatice
Sunt ▫ în absurd: fantomatice
linii de câmp,
bucle sau corzi,
noduri-verigi
sau ecuaţii
dogmatice –
Eviscerări
holografice,
scrise-ntr-o
latice-matrice.

poezie de Dumitru Găleşanu din Addendum, după Albert Einstein (aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii cred

Când duşmanii stau la pândă
Să le facă traiul greu,
Românii cred în izbândă
Şi în bunul Dumnezeu.

Dacă ei cred în izbândă,
Dumnezeu îi ocroteşte.
Îi fereşte de osândă,
Îi înalţă sufleteşte.

poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Dimineaţa zori se-aprind,
Zarea este luminată.
Pe cer stelele se sting,
Natura e minunată.

Soarele-înroşeşte norii,
Încălzeşte toată glia,
Colo sus, în dealul mori,
Frumos cântă ciocârlia.

În grâu se-aude pitpalacul.
Salută şi el dimineaţa.
Păsări survolează lacul,
Clocoteşte iarăşi viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până-n clipa de pe urmă

Cândva avut-am tinereţea.
Dar vremea alergând nebună,
A adus şi bătrâneţea.
Ne-a găsit tot împreună.

Cum timpul e neiertător,
Noi ne vom ţine de mână.
Ne vom fi sprijin şi-ajutor
Până-n clipa de pe urmă.

poezie de Dumitru Delcă (6 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printr-un fals devotament

Unii domni din parlament
doar când se duc la paradă,
afişează-ataşament
pentru patria lor dragă.

Printr-un fals devotament
se dau că sunt patrioţi.
Dar prin ce fac permanent,
arată că-s patri(hoţi)

poezie de Dumitru Delcă (30 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre vin

_Măi, verică, bun vin ai.
Dar, destul de rar îl dai.
_Ţi-l dau rar că n-ai săpat.
În schimb eu am asudat.
Toată vara am transpirat.
Cu greu via am săpat.
Şi... de aceea rar ţi-am dat.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bun comun

Un bun care aparţine
Tuturor şi nimănui,
E drumul pe care vine
Mortul, cu alaiul lui.

Deşi e al tuturor
Nimeni nu-i proprietar.
Toţi îl stăpânesc când mor,
Niciunul nu-i titular.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O toamnă bacoviană

Acum coboară peste sat
O toamnă bacoviană.
În câmp, munca s-a gătat,
Ceru-i pregătit de iarnă.

Dinspre nord vine ninsoare,
Se aşterne peste case,
Peste tot pune culoare
Cu flori albe de mătase.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exilul

Cum anii trecură – poveri nechemate
pe chipul-mi rămas într-o vară târzie! –
şi-atâtea speranţe..., în urmă lăsate,
fac astăzi, în juru-mi, o horă hazlie!...
.
Deodată aud un cântec de seară,
uitat mai de mult într-un han prăfuit,
şi zeci de dorinţe se puseră iară
să muşte cu sete..., din fructul oprit!...
.
Exilu-mi deschide departe o poartă,
în noapte-şi aruncă capcanele-ncet,
iar cugetul gustă edenică soartă,
nu falsă magie..., ascunsă discret.
.
Departe şi singur – ce tristă povară! –
în suflet revine, o simt tot mai mult,
când dorul pribeag spre patrie zboară
şi glasul tău, mamă, în suflet l-ascult.
.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!