patria mea

Lucian: Cum adică, tot?! Nu vreau detalii, dar... Ce-ai făcut totuşi?
Lia: Nimic neobişnuit. Adică, nimic de genul a ceea ce ai făcut tu... Ne-am plimbat, am stat de vorbă şi... L-am învăţat să danseze.
Lucian: Să danseze?!
Lia: Da, să danseze, pentru că nu ştia. Aşa că i-am acordat primele lecţii de dans.
Lucian: Primele lecţii?! Adică, ai de gând să continui?
Lia: Da, de ce nu? Până va reuşi cât de cât să priceapă ceva, să prindă ritmul, mişcările.
Lucian: Şi crezi că-i bine să-i dai aceste lecţii?
Lia: Da, de ce nu? Tu ai învăţat-o pe sora lui, iar eu pe el. Crezi că e ceva rău în asta?
Lucian: Nu cred că părerea mea te interesează prea mult sau că vei ţine vreodată cont de ea. De fapt, din nou ai dreptate: Faci ce vrei şi cum crezi tu că ar fi mai bine. Şi unde anume aţi exersat?
Lia: În camera mea, până au apărut Ly şi Mihai.
Lucian: În camera ta?!
Lia: Da, desigur, acolo. Altfel, unde altundeva ai fi vrut să exersăm? În oraş, în nava noastră, pe suprafaţa albă a planetei?

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neil: Pentru prima dată în viaţa mea, ştiu ce vreau să fac! Şi tot pentru prima dată, chiar o s-o fac! Indiferent dacă tatăl meu este sau nu de acord! Carpe diem!

replică din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Scumpa mea...
Femeia (brusc redevine tandră, cuprinsă de disperare isterică): Iubi!... Ce jalnic arăţi! Parcă ai fi un asteroid căzut de pe orbită...
Autorul: Nu mă simt bine... Cred că am temperatură...
Femeia: Şi eu ard, dragule! Ard ca un meteorit, care s-a frecat intens de păturile dense ale atmosferei...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Beckwith: Claire! Poţi să îmi acorzi câteva momente? Tot ce am vrut a fost un moment pentru noi amândoi în care să pot să îţi dau explicaţii. Dar nu am avut niciodată această şansă. Poate că nu o merit, dar încep. De când mă ştiu, singura mea ocupaţie a fost să merg neinvitat la nunţi. Mergeam la nunţi neinvitat ca să întâlnesc fete. Treaba mergea. Am întâlnit o grămadă de fete. A fost o atitudine puerilă.
Claire Cleary: Şi patetică.
John Beckwith: Da. Probabil că acesta este cuvântul care descrie cel mai bine atitudinea mea. Dar ştii ce? M-a şi ajutat să te întâlnesc pe tine, prin urmare, nu regret întru totul. Îţi aminteşti persoana pe care ai cunoscut-o acasă la părinţii tăi? Acela sunt eu cu adevărat. Numele meu nu este acela. Apropo, mă numesc John Beckwith. Şi nici nu mă ocup cu ce ţi-am spus atunci. Dar ce am simţit; glumele, râsetele prosteşti, acelea mă reprezintă. M-am schimbat. Mi-am dat seama de ceva. Am fost la o înmormântare mai devreme fără să fi fost invitat.
Jeremy Grey (şoptind): Oh, Dumnezeule!
John Beckwith: Nu a fost ideea mea. Practic, am fost forţat să o fac. (Adresându-se lui Jeremy.) Am fost cu Chazz, despre care ai uitat să menţionezi că este nebun de-a binelea. Poate fi considerat şi un geniu pentru că chiar funcţionează, se ocupă de curăţenie şi...
Claire Cleary: John!
John Beckwith: Îmi pare rău! Totuşi, am văzut o văduva care era distrusă. Tocmai îl pierduse pe cel pe care îl iubea cel mai mult pe această lume şi mi-am dat seama că toţi ajungem să îi pierdem pe cei dragi. Aşa se întâmplă de obicei, dar nu şi cu mine. Nu acum. Pentru că cea pe care o iubesc cel mai mult stă aici în faţa mea. Şi nu sunt pregătit să te pierd. Claire, nu îţi cer să te măriţi cu mine, îţi cer doar să nu te măriţi cu el şi poate să faci o plimbare, să ne acordăm o şansă.

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunţi
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Deci, te-a deranjat propria atitudine pe care o adoptasei faţă de el?
Iulian: Da... Aveam mustrări de conştiinţă, pentru că ştiu că el nu-i deloc un băiat rău, nu poate fi indisciplinat, dar nu-ţi fie teamă, m-am revanşat faţă de el azi; sper...
Diana: Cum?!
Iulian: I-am spus unele lucruri pe care nu le-a auzit prea des de la mine.
Diana: Ce i-ai spus?
Iulian: Nu-ţi fie teamă; nimic rău.
Diana: Vai, Iuli, mă bucur nespus de mult că eşti din nou în relaţii bune cu el; şi cu mine... Poate că meriţi chiar şi o recompensă pentru asta, măcar din partea mea.
Iulian: Te iubesc, Diana... Şi pe Luci, evident; voi sunteţi familia mea. Ce altceva mi-aş putea dori? Am o soţie fermecătoare şi un fiu minunat. N-aş putea suporta nici gândul că v-aş pierde... Hai însă să intrăm; prea le dăm subiecte de comentat celor de afară. De ce-or sta şi în ploaie aici? N-au altceva mai bun de făcut oare?

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ah, Lia, oricât aş încerca să te înţeleg, cred că nu voi reuşi niciodată!
Lia: Acelaşi lucru e valabil şi pentru mine, în cazul tău. Singurul lucru pe care-l înţeleg ar fi că totuşi, eşti un mare Don Juan, în continuare, fie că-ţi place, fie că nu. Nu poţi nega acest lucru şi ar fi bine să nici nu încerci.
Lucian: De ce aş contrazice un psihiatru?! Ar fi o "nebunie" din partea mea!
Lia: Lasă textele, Don Juan!
Lucian: Le-aş lăsa, dar nu-mi dai voie... În fine! Repet: Chiar nu contează! Aş aprecia însă dacă ţi-ai ţine gura faţă de colegii noştri şi nu le-ai spune nimic din ceea ce tocmai ai aflat.
Lia: De ce nu le-aş spune?
Lucian: Pentru că... Nu ştiu. Nu găsesc motive. Dar nu văd nici de ce le-ai spune. Nu-i nimic interesant. Nu te-ar ajuta cu nimic.
Lia: Nu-ţi face griji. Nu le voi spune! Promit!
Lucian: Nu-i nevoie să-mi promiţi, dar, oricum, mulţumesc. Deci, eu ţi-am povestit partea mea. Acum e rândul tău. Tu ce ai de spus?
Lia: Eu?! În legătură cu ce? Cumva... Cu Sid?! Nimic!
Lucian: Haide, eu ţi-am făcut pe plac, deşi nu eram obligat! Încearcă să procedezi şi tu la fel. Relaţia de parteneriat se bazează pe încredere reciprocă, nu doar de o singură parte; de obicei, de partea mea. Doar eu trebuie să fiu cel sincer, mereu? Tu, nu? Niciodată?
Lia: Fie. De fapt, cu Sid m-am întâlnit sâmbătă seara, prin oraş, iar la despărţire, am căzut de acord să ne vedem şi ziua următoare, adică ieri. Şi asta a fost tot.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proprietarul de librărie: Joan, am un master în literatură engleză. Aş fi putut face multe lucruri cu viaţa mea. (Joan îi aruncă o privire.) Cel puţin trei lucruri. Am ales să-mi deschid o librărie deoarece cred în puterea cunoaşterii care vine din cărţi.

replică din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan cel Mare: Tineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe... că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a noastră, ci a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul vecilor!...

replică celebră din piesa de teatru Apus de soare, scenariu de Barbu Ştefănescu Delavrancea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama: Ia, te rog! Când vorbeşti de mama mea, mai întâi să spui: Dumnezeu s-o ierte!
Tatăl: Bine-nţeles că Dumnezeu s-o ierte! Lui îi dă mâna, că doar nu Lui i-a fost soacră!

replici din piesa de teatru Da-ul de Crăciun, scenariu de Emil Dogaru (aprilie 2008)
Adăugat de Mirela Andi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chloe Sullivan: Doamne, Clark, este numai vina mea.
Clark Kent: Îmi pare rău. Nu am vrut să dau vina pe tine. Doar nu tu ai apăsat pe trăgaci.
Chloe Sullivan: Nu... dar am încărcat arma şi am îndreptat-o spre ţintă.

replici din filmul serial Smallville
Adăugat de Laura Liţescu
Comentează! | Votează! | Copiază!