mers

Arta iertării

Sub cerul unde liniştea m-aşteaptă
Cu crini în mâini, spre care n-am mai mers,
Ce mare e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!

M-am fost crezut oracolul stihiei
Şi împăratul clipei, mai ales,
Şi-adesea—avocatul Veşniciei
Şi-abia acum, târziu, am înţeles

Că toatele-s în van de nu-i durerea
Primordialul schit, spre care-n zori
Cuvântul meu a-ncendiat tăcerea
Şi-a-ngenuncheat în faţa unei flori,

Care e Ea, a lumii mele soartă,
O sfântă-n amintirea de neşters.
Ce taină e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Vasilcău (2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănăstirile Bucovinei

Am mers prin Bucovina-n cercetare
Cu soaţa mea pe post de scutier,
Dorind să aflu mănăstirea-n care
Mă pot apropia mai mult de cer.

Am fost la Putna, mănăstirea unde
E-o lespede de piatră şi-un mormânt;
Acolo rădăcini de neam, profunde,
Sunt răsădite de Ştefan cel Sfânt.

La Probota am mai făcut o haltă,
Să-l văd pe Rareş Vodă-nmormântat;
La Dragomirna, zveltă şi înaltă,
Speram s-ajung de cer apropiat.

Am fost la Solca şi la Slatina,
La Arbore, la mândra Suceviţă
Şi am citit înscrisă datina
La Râşca: "Vă rog bateţi în tochiţă!"

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul cu trei femei

Un om poznaş au fost schimbat
Vro trei femei cu cununii,
Fiind tustrele încă vii.
Dar acolo era un aspru împărat,
La care, cum au mers asemene ştiinţă,
Au şi găsit de cuviinţă
Ca pentru aşa faptă,
Pe om să-l dea sub judecată;
Iar spre mai aspră înfrânare,
Judecătorilor au pus el înainte
Să fie cu luare-aminte
Şi să închipuiască pedeapsa cea mai mare
Unei asemene de pildă rea urmare;
Că la de împotrivă, el hotărât era
Pe toţi a-i spânzura.
(Asemene un împărat
Nici pe la noi n-ar fi stricat.)
Judecătorii văd că nu-i de şuguit;
Să hotărască drept ei mult s-au sârguit,
Şi numai Dumnezeu de sus i-au luminat,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada unuia ca tine

Nu sunt erou, dar nici vreaun vagabond,
Nu am iubit şi nici n-am fost iubit...
Mereu fost-am îndrăgostit,
Când prea roşcat, brunet, sau poate blond.

Nu am cules doar o singură floare,
Nu m-am oprit doar la frumos şi blând;
Ori mult am mers, ori mult prea stând,
Am cunoscut şi dulci şi-amare.

N-am fost vreun prototip care să-l placi,
Dorit, de nepătruns, fără s-aleg...
Tot de isteţ pe cât am fost de bleg,
Printre bogaţi şi printre săraci.

N-am fost văpaie, dar nici un invizibil
Şi am trecut prin vieţile a mulţi...
Lipsit fiind, le-am dat tot la avuţi
Văzut ca-nflăcărat, sau impasibil.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de nuntă

O să zic pe drum de seară,
pe o strună de vioară,
o istorie şucară,
că-i cu boală rea, amară;

o istorie c-un crai
de la nunta cu alai,
şi de-ai da cât o să dai,
nu e una mai dihai!

Trist e cânticul, uitat,
de jale şi lăcrămat,
cu un fante de gagiu,
trist, şi vechi de nu-l mai ştiu.

Spune-l, inimă, de poci,
scoate-l tu, ca din găoci,
şi-l sloboade-ncet, subţire,
cânticul cu tristul mire!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice ţigăneşti
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geme adânc Universul

Geme adânc Universul,
Grecul, sirianul şi persul,
Contemporanii şi ei
Au ruginit şi sunt chei.
Pe Quai d'Orsay ne plimbam,
Eram hipopotam,
Erai hipopotiţă,
Beţi de iubire, beţi criţă,
Oamenii ne fluierau,
Parcă aţi fi din Macao,
Ei ne spuneau.
Apoi noi ne-am iubit,
În duhul Marelui Brit,
Apoi noi am trecut,
Gemem din stele, din lut.

Copacii stau neclintiţi,
În straie de promoroacă,
Oaspeţii pleacă în zori,
Nimeni nu moare, doar pleacă.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedea

numai sânge şi urină pe jos
în tot barul şi pe hol era la fel
s-au luat amprentele
căuta ceva inedit cu ochii lui
un indiciu care să-i aducă pe tavă
făptaşul sau făptaşii
se gândi să facă meditaţie yoga
simţea cum îi fuge camera de sub el
picioarele îi tremurau
comandă unui agent: cheeseburger
cu ceapă prăjită şi fără sos
şi fără varză tocată mărunt

oamenii ăia n-au murit de doruri multe
sau de sete în faţa paharelor
pline cu whisky şi tequila şi vodcă
moartea se adăpase din belşug
probabil că mulţi erau sub influenţa
amfetaminelor şi au avut
sistemele nervoase centrale stimulate

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cap de pod

Mă aflam la capul unui pod
Nu ştiam ce s-a-ntâmplat cu mine
Carul vremii dacă trece, vine
Înapoi de la un anti-pod?

Şi nici dacă după moarte, viaţa
Va porni spre alte începuturi
Genele în somn dacă le scuturi
Se derulează invers dimineaţa

Că e destul să deschizi ochii
Colbul lumii să ţi-l ştergi din mers
Şi murmurând un singur vers
Să te trezeşti în ţara Mamei Dochii

Şi-acolo la intrare stă un sfinx
Care-ţi pune-o singură-ntrebare
Şi cine dă răspunsul, poa' să zboare
În spaţii eterate într-adins

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea ta...

şi m-a durut tăcerea ta... de ce îmi taci în toate?!
durerea a fost numai a mea... şi vina-i parte-n parte!
şi m-ai înstrăinat tacit... fără vreun cuvânt!
prin caracteru-ţi plictisit... am încetat să cânt.

şi n-am putut a te uita... aşa cum mi s-a spus...
ştiu că doar inima-mi chema... iubirea-n nepătruns.
şi mi-am pus mii de întrebări... de ce atâta dor...?
dar am primit numai mirări... şi taine care dor.

am fost privită cum nu sunt... aşa cum tu vedeai...
nu eu, dar sufletul mi-e sfânt... şimţeai, dar nu credeai!
şi au trecut clipe şi zile... şi tot n-am încetat...
a te-nrăma numai în file... eu tot, tot am sperat!

dragostea-i tot ce-am vrut să ştii... să te învăt iubirea!
să-ncepi şi tu a dărui... simţindu-ţi împlinirea.
şi tot alerg după cai verzi... visând la o schimbare...
iar tu îmi râzi şi spui că vezi... perfecţiuni eroare.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un târziu dezastrul va semăna cu un glob uriaş

ce adună membrele amputate din şanţurile vremii
ştiţi
niciun ieri nu ne mai afectează până să cădem în plâns
că avem un azi din care nu ştim sigur câte răni vor îngenunchea
şi câte se vor resemna
aici nu încape speranţa ca noţiune legală
e un fel de măcinare a orgoliului sau a depăşirii fiinţelor
vedeţi
ni se impun căderile şi viciile
iar noi nu ne mai asumăm nimic
am învăţat din mers cum să adunăm rumeguşul
iar verdele să ne fie blestem
într-un târziu foamea ne va cuceri inimile
şi vom înnopta râşnind boabele de rouă
ca nişte fiinţe atemporale izgonite din propria lume
eu nu mai contez pentru nimeni
dacă vă întrebaţi
dar nici voi
am devenit cifre pe un panou lipsit de logică
într-un târziu filosofia va cădea ca o barieră

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!