Poezii despre doina, pagina 45
Zâmbetul tău
te văd zâmbind...
zâmbetul tău
îmi este răsărit și apus
o vrajă
în care sunt prins
fără să vreau
gândurile se opresc in loc
doar ochii mei
sorb cu nesaț
zâmbetul tău
o floare
roșu aprins
șăgalnic... timid...
ascunde o taină
de nepătruns
cine ești tu?
vorbește...
zâmbetul tău
cu aromă
de fructe coapte
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ACELEAȘI FLORI
Să nu te-atingi de versul meu
Nu-i saltimbanc si nici ateu
Eu stiu că l-am incoronat
Să-mi fie mie impărat
Iar eu un slujitor fidel
Respectă-mi sufletul din el.
Și dacă cumva din plictis
In altă parte ai deschis
Oglindă-n gândul ce te-apasă
Mă lasă muza mea frumoasă.
Vom face casă impreună
Atunci când tu si eu de mână
Gândim la fel si neuroni
Aleg in vis aceleași flori!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar timpul
azi am pierdut
un prieten...
zbura cu aripi de vis
la înălțimi...
deasupra norilor!
- ce tânăr...
ce frumos esti..
ochii mei clipesc
spre soare...
ești mai strălucitor
decât el...
nu pot să te ating...
chiar dacă
cuvintele tale
îmi încălzesc sufletul
și atunci..
ca o pasăre
cu aripa frântă
cobor din văzduh
pe o salcie plângătoare
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opt din treisprezece
Treisprezece ani pe aceeași stradă,
mergând prin ceață sau sub cer senin,
împreună pe-aceeași estradă
pictând podeaua în acvamarin.
Treisprezece ani tixiți de-amintiri
catifelate sau pline de spini,
cupe umplute cu mărturisiri
născute-n scoarța albă de arini.
Sirenele protecție ne-au dat,
albastru-verzui Îngerii-au chemat,
într-un inel destinele-au legat,
de opt ani scriem ăst poem rimat.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică
Într-o mare de femei
Care-admiră al tău vers
Ce contează-al meu condei
Care caută un sens
Dar râzând deschid fereastra
Nu-i furtună, nu-i nici ploaie
Zboara gândul meu sălbatic
Ce nu vrea să se îndoaie
Și-alergând cu disperare
Nu e pumă, nu-i nici humă
Este doar parfum de floare
Și un vers ce-i scris în glumă
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune, Toamnă
Toamnă... nu m-ai înțeles.
În culori galben intens,
Îmi trimiți frunze-n covor,
De la geam în dormitor.
Mă trezesc, le dau afară,
Dar revin iarăși spre seară.
Spune, Toamnă, ce-ai cu mine?
Știi că vreau zile senine...
Trandafirii înfloriți
Și toți pomii înverziți.
Nu vreau note de Chopin
Nici noaptea să cos goblen.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada albă
te-am așteptat..
zăpadă albă
brăduțul
să-l împodobești!
ai apărut imaculată
ca si o zână
din povești!
când soarele
discret zâmbește
te zăpăcești
și te-ai pierdut...
topindu-te
după iubire
sub raza lui
într-un sărut!
-zăpadă albă...
dă-mi de știre
să nu pățesc
ca tine azi
când soare cald
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moină
A nins azi-noapte peste sat
Cu flori de cactus înghețate
Și prefăcute-n alb curat
Bandaj peste singurătate.
Cocoșul a cântat mai des
A nopții de la sate doină,
Mi-a spus că mâine va fi moină,
Dar eu nu prea l-am înțeles.
Cuvântul e din limba veche,
N-am să-l mai zic de-acum încolo
Decât la tine la ureche,
Decât atunci, decât acolo.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăvorul
întroienit e drumul, aș vrea să vin la tine
dar iarna e geroasă și nu ține cu mine
ascult la vântul care îmi bate în fereastră
și plânge liliacul știind povestea noastră
sub pături de zăpadă stă ghiocel ascuns
iar crivățul sălbatic zăvor la poartă-a pus.
întroienit e drumul aș vrea să vin la tine
e noapte neagră-afară și-adorm printre suspine
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și scriu și șterg
Și scriu și șterg
Ezitant
Gândul meu se apleacă
Ca o salcie pe mal
Sărutând bucuria vieții
Care tresare intre maluri
Real si efemer
În același timp
Aștept să-ți aud vocea
Venită de departe
Deschid ușa
Imi pare că aud pași
Nu-i nimeni
Doar vântul
Ezitant si real
Și scriu și șterg....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.