despre+nimeni

Nu trebuie să-ţi deschizi inima în faţa altora fără trebuinţă. Dintr-o mie se poate găsi numai unul care ar fi în stare să păstreze taina ta. Şi când noi înşine n-o păstrăm în sufletul nostru, putem nădăjdui că ea ar putea fi păstrată de alţii? Cu omul simplu trebuie să vorbeşti despre lucrurile omeneşti, iar cu omul înzestrat cu înţelepciune duhovnicească trebuie să vorbeşti despre cele cereşti.

citat celebru din Sfântul Serafim de Sarov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica a fost unul dintre lucrurile care m-au ajutat să înţeleg modul în care să creez un parfum. Până ce şi limbajul este similar, deoarece vorbim despre note, despre o combinaţie armonioasă de note olfactive. Orice nouă compoziţie începe prin a pune laolaltă câteva lucruri împreună ca să îţi dai seama dacă se potrivesc, iar crearea unui parfum înseamnă acelaşi lucru.

citat din Annie Buzantian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să mergem...

Unde să mergem?
Pretutindeni există moarte.

Ar trebui să trăim bocindu-ne din această pricină?

Fie ca inima ta să-şi afle propria cale:
aici nimeni nu va trăi veşnic.

Chiar şi prinţii mor,
toţi oamenii vor ajunge cenuşă.

Fie ca inima ta să-şi afle propria cale:
aici nimeni nu va trăi veşnic.

poezie de Netzahualcoyotl, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul care nu doarme

În cer nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Creaturile de pe lună amuşină şi dau târcoale prin bărăcile lor.
Vor veni şopârlele şi vor muşca oamenii care nu visează,
iar cel care cu spiritul frânt se grăbeşte să iasă-n stradă va întâlni la colţ
pe incredibilul aligator care-aşteaptă tăcut sub protestul blând al stelelor.

Pe pământ nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Într-un cimitir îndepărtat se află un cadavru
care a gemut continuu trei ani
din cauza unei sat uscat pe genunchii lui;
iar băiatul pe care l-au îngropat azi dimineaţă a plâns atât de mult
încât, pentru a-l face să tacă, fost nevoie să fie chemaţi câinii.

Viaţa nu-i un vis. Atenţie! Atenţie! Atenţie!
Cădem de pe trepte pentru a mânca ţărână umedă
sau ne căţărăm pe tăişul cuţitului zăpezii cu vocile daliilor moarte.
Dar nu există uitare, nu există vise;
există carnea. Săruturile ne închid gurile

[...] Citeşte tot

poezie de Federico García Lorca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi vorbi, nu poţi scrie decât despre ceea ce eşti tu, decât despre ceea ce porţi în tine... Scrie, să nu moară acele lucruri pe care le-ai iubit. Să nu moară cei pe care i-ai iubit.

Cătălin Bursaci în Prima carte, ultima carte (1977)
Adăugat de Liviu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile

mâna
mea
dreaptă
diferă de stânga
şi
scrie nimic despre ceva

despre ceva! nu scrie
stânga
nu o imită pe dreapta
în ambiţia de a scrie

eu
mama - tata
ambii
şi
discordia care există între
între! stânga - dreapta
pe mine mă enervează

poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul

Miroase a pământ, a umed, a nori.
Mâine, primăvara va pătrunde-n oraş
Cu trăsura plină de flori,

În faţa ei se vor deschide toate uşile.
Ca să iasă din bârlogul de iarnă,
Urşii trebuie să meargă de-a buşile.

Ciutele vorbesc între ele în şoapte
Despre lupii ce cutreieră câmpul
Şi despre iezii fătaţi peste noapte.

Primăvara va veni, va pleca,
Cu altă iarbă, cu alte zăpezi,
Dar izvorul vieţii nu va seca.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Eram doi bătrâni care-şi vorbeau
despre pierderi şi nemernicie,
despre nuci, castane, în ţiplă păstrate, în
vreme.
Şi mereu se căsca lângă noi un mare gol,
în care puteam să aruncăm orice,
de la linguri până la bărbi şi bastoane,
necuviinţa şi hainele negre,
şi hainele grele.
Cu mâna ta, bătrâne,
striveşte-mi dimineaţa şi trenurile,
cu prea multe vagoane,
şi orice zi în plus,
şi kilometrii.

Mâine o să am două migrene.
Una blândă şi una...
una vrei să o primeşti tu?

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru fără un sfert

patru fără un sfert dragostea mea ce faci tu acum
în locurile prin care te mai afli
prin ploaie merg - nimeni - am părul ud
şi gândul cât un pui de şoarece mic mic şi negru

şi tu ce faci dragostea mea spăl rufe ca întotdeauna
când plouă - te aştept întoarce-te
apasă pe butonul liftului etajul şapte
nu este prea departe de mormânt

nimeni
doar dumnezeu
ploaia
mormanul de rufe murdare

poezie clasică de Virgil Mazilescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru vânt

Nu te cunoaştem nimeni!...
Şi totuşi, te simţim cum mergi cu noi alături, pe câmp şi prin oraşe, şi cum îţi schimbi fiinţa - proteic anonim - cu suflet de duhovnic şi gesturi de cravaşe...

Nu te cunoaştem nimeni!...
Dar ştim că tu respiri prin noi şi-n orchestrarea naturii, când s-agită, tu eşti când piculina cu scurte ciripiri, când toba unisonă cu răcnete de vită...

Nu te cunoaştem nimeni!...
Dar ştim că ne eşti frate, deşi, mergând alături, rămânem tot străini, şi când ne mângâi fruntea şi holdele bogate, şi când ne smulgi copacii din câmp şi din grădini...

Când negrele corăbii cu pântecele pline te simt în pânze, gata cu ele să porneşti, noi ştim că-ndestularea soseşte, şi cu tine sosesc şi mateloţii, şi noile poveşti...

Şi tot aşa, pe dealuri, când morile-şi iau zborul, şi aripile-ţi cântă un imn de preamărire, noi ştim că Don Quijote e-nvins, şi-nvingătorul eşti tu, ce ne-aduci pâine, belşug şi fericire.

poezie celebră de Ion Minulescu din Rampa, nr. 379 (1 ianuarie 1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!