chipul tau mama

Să te predai cu simplitate în mâinile naturii, înseamnă să o faci în chipul cel mai înţelept.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Stând pe pragul casei mele,
Şi privind la cer în sus,
Apăru-se printre stele,
Chipul Domnului Iisus.
Sta cu capu-n jos plecat
Şi cu faţa întristată,
Ochii-n lacrimi îi erau
Şi cu glas tremurător,
Domnu' mie aşa-mi zicea:
Ce-aţi făcut pe-acest pamânt?
Aţi uitat de jurământ,
Ură, furt şi duşmănie
Lăcomie, bogăţie
Aţi uitat de omenie
Cei bogaţi-mai vor avere,
Cei săraci-mor de durere
Mamă, tată, soră, frate,
Vă certaţi pe nedreptate.
Cei puţini ce m-aţi urmat,
De-al meu sfat să nu uitaţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Dâmbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e atât de mărginit încât vrea să îi crească pe ceilalţi după chipul şi asemănarea lui.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când te simţi fantastic de bine, forţa câmpului tău magnetic creează în jurul tău un scut impenetrabil, pe care nicio vibraţie negativă nu-l mai poate străpunge.

Rhonda Byrne în Puterea, Puterea și Relațiile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul este instrumentul şi reprezentarea gândirii omului, chipul reproduce subconştientul său.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, Amorul, Moartea
Adăugat de Liviu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de toamnă

Boarea argintie freamătă în zări,
Toamna în destine pătrunde sihastră,
Putredele cânturi curg lin din viori,
Arde iar rugina, tu eşti mai albastră.

Nurii îţi sunt prinşi pe-al rugului gând,
Malu-a-nflorit în voal crizanteme,
Toamna în tăcere parfumează-n rând
Coamele de vise ce-adorm lumi boeme.

Stelele înalte ard tot mai subţire
Amurgul de sticlă, rănind trandafirii,
Valul clipei luptă-n seri peste privire,

Chipul tău din basm mi-e lamura firii.
Bolta iar colindă pleoapa în psaltire,
Zilele,-n poveşti, duc bruma iubirii!

sonet de Aurel Petre (27 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini şi soare

Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viaţă şi moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.

Ţineam cu o mână
păpuşa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă muşca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia rămâne un mister: nu ştii dacă să ai încredere în chipul ei, sau în inima ei...

citat clasic din Edmondo De Amicis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul chipului cioplit

Mă caută, iubite, de vrei să mă găseşti,
Dar nu pe altă lume-n lumea asta,
De dai de mine nu o să regreţi
De hotărât vei fi să-ţi fiu aleasa.
Voi rătăci atunci cu drag, iubite,
Lăsând doar glasul să mi se audă,
Să nu te sperii şi să te alung
Cu chipul meu de lut sau de nălucă.
Aş vrea, iubite, să mai ştii
Căci te-am iubit 'nainte de-a m-alege,
Nu m-ai iubit, eram un chip cioplit
În mare grabă pentru-a nu te pierde.
Mă aşteptai tăcut la prima întâlnire,
Doreai să vin, credeam că n-am să pot,
Căci chipul meu neterminat şi hâd, iubite,
Zăcea în atelier pe-un calapod.
M-am pregătit atunci în mare grabă,
Iţindu-mă eu nu m-am arătat,
Căci sufletului îi era ruşine
Cu chipul meu cioplit, hidos, neterminat.

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balconul

Eşti mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele şi singura dorinţă
Cum ai putea să uiţi atingerile tandre
Căldura casei tale şi focul din fiinţă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Şi-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon şi-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îţi simt sânul, iar sufletul ţi-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spaţiul, şi inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!