Poezii despre nevoie, pagina 44
Primiți ce oferiți
Huni șovini să nu-mi uitați
Țara e acolo de unde plecară-ți!
Căci pe aici pe unde urlați
Pe pământul dacic în pace stați!
Fiindcă suntem pașnici, primitori
Cu cei ce au nevoie de ajutor...
Lăsându-le libertate obiceiurilor
Nefiind ca voi cruzi, dușmănitori!
Cu românii din al nostru ținut
Panonia, ce a fost dacic de demult,
Cu doine ce mi se aud în Carpați
Asa că bine la cap să băgați!
Să nu cereți ce nu le oferiți
Etnicilor ce în Panonia-i biciuiți!
Curve cu două fețe-n interese
Ce vă place să fiți primiți la mese
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre pace, poezii despre libertate, poezii despre ajutor, poezii despre România, poezii despre Pământ sau poezii despre Carpați
Clipă notă frate
nimic nu urcă nimic nu coboară nici o mișcare laterală
el se ridică
nimic nu mișcă nici ființa nici neființa nici ideea nici prizonierul înlănțuit nici tramvaiul
el nu se aude decât pe sine
nu înțeleege nimic altceva decât scaunele piatra frigul apa -
cunoaște trece prin materia dură
nemaiavând nevoie de ochi îi aruncă în stradă
ultimă scânteiere a sângelui în tenebre
ultim salut
își smulge limba - flacără străpunsă de-o stea
domolită
toamnă moartă ca o frunză de palmier roșu
și reabsoarbe ceea ce a negat și destrămat îl proiectează în altă emisferă anotimp secund al existenței
cum unghiile și pletele cresc și se întorc
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tramvaie
- poezii despre toamnă
- poezii despre sânge
- poezii despre roșu
- poezii despre păr
- poezii despre mișcare
- poezii despre frunze
- poezii despre foc
- poezii despre existență
Orizont
și totuși diminețile îmi oferă întotdeauna
o gamă largă de plăceri
scrisul în care te îndesesc cu ciudă
și convingere că asta e tot
de ce am nevoie pentru orgoliu și capriciu
troleibuzul în care oamenii vii
vorbesc despre lucruri obișnuite
oarecum ciudate pentru lumea mea singură
în care ești intrus
teroare și satisfacție
mă lasă obosit la delice d'ange*
micul dejun îmi trezește o stare
de bucurie improprie cînd eram copil
credeam că Dumnezeu are o burtă imensă
și într-o bună zi ne va mînca pe toți
și atunci cîntecul lui de fericire
s-ar fi așezat în trupul meu cu toată pacea
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre troleibuze
- poezii despre teroare
- poezii despre religie
- poezii despre plăcere
- poezii despre orgoliu
- poezii despre fericire
- poezii despre dimineață
Emoții...
Mereu remarc că Dumnezeu a fost foarte econom,
foarte zgârcit cu darurile făcute nouă.
Nu ne-a dat destul intelect, destulă putere fizică.
Dar când a venit vorba despre emoții,
despre pasiuni, a fost foarte generos.
Ne-a dat atâtea sentimente și-atât de puternice
Încât fiecare ființă omenească, chiar și un idiot,
Este milionară-n emoții.
Uneori, întrebăm: De ce-avem nevoie de-atâtea emoții
Care ne fac să suferim, care seamănă confuzie?
Când observ animalele, realizez ca...
emoțiile lor sunt destul de limitate.
poezie de Isaac Bashevis Singer din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zoologie, poezii despre zgârcenie, poezii despre limite, poezii despre generozitate, poezii despre fizică, poezii despre cadouri, poezii despre animale sau poezii despre Dumnezeu
Invocare
îngerii nu merg cu trenul
nu își țin ziua numelui, par veșnic grăbiți, apasă cu buzele pe fiecare cuvânt prins
în năvoadele aruncate în suflete. îngerii nu au nevoie de astrolab, busolă sau gps.
ei evită obstacolele cu eleganță, agață viziunile nevăzătorilor de cozile cometelor ce-i traversează. îngerii nu se adresează cu dumneavoastră, nu spun pardon,
nu tulbură aerul cu mișcări neașteptate. ei recoltează tăcerea ca pe o ectoplasmă a rostirii
și o răsfiră în fuioare plutind spre însingurări ce răsună la atingere.
îngerii par să nu obosească dar adesea stau în jurul aceleiași mese
și le dai răspunsuri urmând un destin rostit într-un singur cuvânt.
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viziune, poezii despre tăcere, poezii despre trenuri, poezii despre suflet, poezii despre recoltă, poezii despre pescuit sau poezii despre obstacole
Te iubesc
Îți mărturisesc fetițo cu chip omenesc
Că te prea doresc cât am să trăiesc
Ai in tine tot de ce am eu nevoie
Cu tine mă simt în a mea voie
Privește mă așa cum sunt
Nu sunt sfânt,, am păr cărunt
Zâmbește și vorbește cu mine
Să te sărut îmi vine
Poți să și plângi atunci când te doare
Să arunci lacrimi ușoare până la picioare
În lumea asta mare nu i totul precum pare
Dar am găsit o sărutare cu forța vindecătoare ce făptura ta o are
Mulțumesc Cerului mare că mi ai apărut în cale
De acum voi să dau ascultare
Ești a mea cale
Și tot ce- ți cer... e a ta sărutare..
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păr cărunt, poezii despre plâns sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Curajul
Să avem curajul de a trece din cotidianul străzii anost în lumea inefabilă a valorilor,
Să avem curajul de a ne exprima sentimentele nobile și să păstrăm intimitatea clipelor fericite.
Dansul sunetelor sfinte ne dau speranța unei vieți mai frumoase împreună,
Ne apropiem de orizonturile eternității umane cu dragoste de celălalt,
Suntem față în față, între noi este Lumina care ne unește.
Avem nevoie de multe vise transpuse în realitate.
Corul copiilor inocenți ne îndreaptă pașii
Către tărâmul speranței diamantice,
Am reușit să evadăm împreună din cotidianul anost,
Dar ne vom reîntoarce pentru a-l împodobi cu ghirlandele frumuseții și dragostei autentice.
poezie de Adrian Ibiș din Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre visare, poezii despre valoare sau poezii despre sunet
Noaptea fără nume
Prin muzica sfințită și raiul din sufletul tău, copile
Ai să atingi suflarea unor destine
Și ai să prețuiești lumina din care te-ai născut
Acolo e puritatea unei mame bune
Acolo se găsesc albastrele raze din noaptea fără nume
Și plinul meu din care cresc în fiecare zi
Să știi că e credința în Domnul Iisus
Doar El mă ține cu lacrimi duioase
În fiecare noapte mă mângâie
Și-mi redă pacea de care am nevoie...
Sunt tot mai singură... și nu vreau să mor.
Decât prin fiecare vers de iubire...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre versuri, poezii despre rai, poezii despre poezie sau poezii despre naștere
Curbura sunet-privire
De nesomn, mă doare mintea,
De nevis, ochiul mă doare,
Pe când inima cumintea
Sună, toacă răbdătoare...
Am nevoie de bătaie,
Însă cine să mă bată,
Dacă inima se-ndoaie
Ca o toacă-ncovoiată?
Inimă, te rog din toate
Ce mă dor fără-ndurare,
Stai cu mine și mă bate
Până fiul meu cel mare
Va putea singur să toace,
Pe vârfuri suit un pic!
Vezi cum sună! Dacă-ți place,
Stai să toace și cel mic!
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (22 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre ochi sau poezii despre dor
Rostul
Zarbă și cu Ribla s-au luat la ceartă.
El zicea că e așa, ea zicea că nu e așa.
El s-a-nfuriat și s-a luat c-o țeapă după ea.
Și ea știa un rost în ulucă, fuga acolo.
Băgă capul să treacă dincolo, prin gard,
Dar n-a mai încăput decât jumătate,
Cine știe, nu mai trecuse de mult pe-acolo, se mai îngrășase.
El a prins-o numai bine, cum trebuia, cu țeapa.
Și dă-i și dă-i.
Se strânse lumea, ea țipa din partea ailaltă,
Da' o durea dincoace.
Când a lăsat-o, a trebuit să mai rupă o ulucă, s-o scoată
De-acolo.
De-aia Riblei îi ziceau toți să nu mai muncească,
N-are nevoie, că ea își are rostul ei.
poezie celebră de Marin Sorescu din La lilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceartă