Toate rezultatele despre mi-e sete de tine, pagina 44
Sufletul mi-e veșted
Sufletul mi-e veșted ca târzia toamnă,
Stins mi-e ca vulcanul ros de bătrânețe;
Jos, la poale,-s pajiști, doruri vii, aprinse,
El e-nchis în noapte, orb la frumusețe.
Iartă-mi legământul dragostei aprinse,
Iartă vâlvătaia ce-am aprins în tine.
Am crezut eu însumi că iubesc fierbinte,
Negândind că stins e cântecul din mine.
Ți-am furat comoara tinerelor doruri,
Jaful și minciuna ce-au fost fără vină.
Dacă poți, copilă, iartă-mi amăgirea
Nu sunt rău, ci-s numai biata mea ruină.
poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vulcani sau poezii despre nevinovăție
Mi-e frică de faimă, știi? Mi-e frică că mă va distruge, că mă voi pierde și voi deveni una dintre acele persoane pe care acum le iubesc din toată inima mea artistică. Mi se face frică. Mi-e frică în special pentru cei pe care îi iubesc. Nu vreau să simtă că m-au pierdut.
citat din Adele Laurie Blue Adkins
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra lui Eminescu
Picură din cer o noapte senină
în mine răsună setea de lumină
Și-mi conturează același vis din nemurire
Vibrez o clipă, tânjesc după iubire,
Mă zbat în nesupunere ori ascultare
Și cui să strig eu toate astea oare?
Când orizontul mi s-a limpezit cu tine,
Iar pașii-mi rătăcesc la porțile străine?
Mi-e atât de rece și-un tremurat în piept
Îmi tulbură liniștea și uit să mai aștept
Trăiesc adesea altfel și mă simt
Prizoniera acestui ceas, la fel de prigonit,
Cum tu priveai spre constelații fără sens
Tăcut și tirst, și mult prea neînțeles,
Mi-e greu și nu mai știu nimic de mine
E-așa pustiu în astă lume fără tine!
poezie de Lusiana Drăgușin (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre constelații
Zâmbet
E neputință, e trist și-s clipele deșarte,
Cu fiecare pas, făcut tot mai departe,
Așa cum imposibilă mi-e jalea
Ce tânguie-n peneluri... vise aievea
Îndepărtata inimă zvâcnește sărutări
Spre neștiutul drum ce duce către tine
Mi-e colosală calea, abia te văd în zări,
Și totuși... ard în palme chemările divine.
Îți dăruiesc privirea mea, să nu mai rătăcești,
În inimă așează-mi negura din suflet,
Apoi, când vei simți o adiere-n creștet,
Te rog să-mi dăruiești câte un zâmbet.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă lași?
Tu mă ucizi în fiecare noapte
Și mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi
Eu te visez în fiecare noapte
Dar nu te am în fiecare zi
M-am săturat să spun în multe șoapte
Ce trebuie să strig: Nu mă trezi!
Mi-e dor de tine ca și când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi
Lumina mea din asfințit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (4 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, nu mi-e totuna
Nu, nu mi-e totuna,
Dacă vii, dacă nu
Eu strig soarele, luna,
Dar voiesc să vii tu.
Nu, nu mi-e totuna,
De-i mult dor, de nu-i mult
Eu vorbesc cu furtuna
Dar pe soare-l ascult.
Nu, nu mi-e totuna,
Dacă ești sau nu ești.
În tăcerea mea una
Ară șapte nădejdi.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arat
Fagure de pământ
Nu mai ai timp nici sa cobori în tine,
fericirea-și ridică biserică fără altar
simt miros de fân cu flori pînă-n artere,
din mine se pleacă greu,
mi-e frică pentru cînd se va faceși-n lume tăcere...
ce zbor apăsat mi-e așteptarea,
cu foarte puținul din ziua de ieri
îmi rămâne sub piele
cerneala cu care îngerii scriu scrisorile sfârșitului
ieșind din cuvânt
storcându-mi sufletul ca pe un strugure,
mult înainte ca trupul să se ascundă
în fagurele de pământ...
29.08.2019
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Din creatiile nepublicate (29 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul meu sunt eu
Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Și dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Și mă opresc în loc, am lacrimi în privit.
M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat să mor, să lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.
Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit mă simt un mare prost!
Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, și ți-am greșit, mă iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ți-am făcut?
[...] Citește tot
poezie de Paul Preda Păvălache (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragă BETTY, draga mea: Poate dorul se oprește, în al lui destin O poveste mai găsește, scrisă-n versul fin. Este [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre văi
Paharul
îi dau apă unui pahar...
de sete
gratis
îl plimb între degete
apoi îi sărut marginea
cu buzele deschise
Când ajunge gol
mă gândesc la tine
îl împachetez chem poșta
și îi dau adresa ta -
buzele mele ți le trimit amprentate
să le săruți
înainte ca paharul
să fie din nou gol
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poștă
Mândrie
Ti-am spus că mi-e dor, că mi-e greu fără tine
Și-n sinea-mi te-aștept, te vreau lângă mine
N-am spus nimănui dar sufletu-mi plânge.
Prea mult te iubesc dar asta n-ajunge.
ȘI inima-ndură și iartă și lasă
Dau tot pentru tine dar ție nu-ți pasă...
Un drum am ales cu soare și ploi
Pe el mi-am dorit să pășim amândoi,
Să stai lângă mine aproape să-mi fi
Degeaba te chem, tu nu vrei să vii...
Doar vorbe, doar gânduri și-o dragoste falsă
O lume ți-aș da dar ție nu-ți pasă.
Te văd ca prin vise, mă vrei înapoi,
Pe drumul ce-l vechi să pășim amândoi
Dar nu-I cu putința, nu-ți cad iar în plasă
Rămâi suspinând...
De azi nu-mi mai pasă!
poezie de Andreea Palasescu (8 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!