Vis

Te-am visat tăicuţul meu

Te-am visat, tăicuţul meu,
Te-am visat târziu în noapte.
Mi te apropiai de pat
Şi-mi vorbeai încet, în şoapte.

Dragul meu, fecior odor,
Eu simt clipa c-am să mor.
Grijă să ai de a ta mamă,
Că-i bătrână şi-i bolnavă.

Mă uit la el şi-l privesc,
Chipul lui îl preaslăvesc.
Vreau încet ca să-l ating,
Da-mi dau seama că-s în vis.

Şi deodată mă trezesc,
Cu tata vreau să vorbesc.
Însă chipul lui drăguţ
Din vis el mi-a dispărut.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorel Marin (9 septembrie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare şi răspuns

Ce ne va ţine totdeauna tineri?
Adu o jertfă zi cu zi
zeiţei mari, păgânei Vineri!
Hrăneşte cald, oricare-ar fi,
un vis ce nu se va-mplini!

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare târzie

Stau acasă doamnă
Şi privesc cum bate
Ploaia mea de tomnă
Lucrurile toate

Ca o nălucire
Coborând din vis
Peste-ntreaga fire
Pusă pe-un abis

Oameni cu umbrele
Searbăd sacrificiu
Uzi până la piele
Se duc la serviciu;

Nu merg nicăieri
Stau ca-ntr-o cutie
Cheltuind averi
De melancolie

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost ca niciodată

Femeia, un dor, o dragoste, un vis
O împlinire pe acest întins pământ
Asemeni norului suflat de vânt
Luand forma sentimentului aprins.

Te-nalţă-n culmi ai căror paşi doar vultururii să-i fi atins
ŞI totul pare-a fi de-un curcubeu păzit
Sunteţi totul în nimicul necuprins
Şi dragostea ce vă uneste pare-a fi de neclintit.

Dar vine-o zi când totul parcă nu era
Pe când iubirea-şi dă şi ultima suflare-n poala ta
Tu in zadar incerci s-aprinzi tăciuni mocniti
Pe când deasupra ta, norii de ură sunt deja porniti.

Potopul va-nceta cât de curând
Lăsând în urma lui un iz de sentiment încins
A cărui dar de a-l crea nu-l poti afla oricând
Si nici puterea de a-ti crea acelaşi rol în vis.

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când Soarele-i în nori,
M-aş cerne printre fulgi de nea
Fără să ştii, pe-ai tăi bujori,

Şi-apoi, în lacrimi prefăcut,
Ţi-aş încălzi obrajii-ţi reci
Pe buze, cu un lung sărut
Pe strada mea de-ar fi să treci,

De unde, ca într-un abis,
De dor nebun m-aş prăvăli
Chiar între sânii tăi, ce vis
Pe strada mea să treci de-ar fi (!)

Iar după ce mi-aş reveni,
În jos, pe sute de poteci
Te-aş căuta pân’ te-aş găsi
Pe strada mea de-ar fi să treci,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vă cunosc de-ar fi, n-aş mai lăsa Să vină toamna într-o zi! De-ar fi ultimul vis, nu mi-ar păsa [...] | Citeşte tot comentariul

Gogyohka

nebuni de atâta iubire
fugeam amândoi
din timpul
care trece
ca un vis ciudat şi rece

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi

cu un vis mai aproape
de ţărmul fierbinte
ultimul val
sparge sarea din el
şi naşte un altul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul absoarbe iubirea?

Timpul absoarbe iubirea pasională
Dar nu o poate elimina
Iubirea- drogul necesar ce nu cuprinde mintea
Ne vom desprinde inimile acestea ancorate în vis?
Sau vom închide clepsidra timpului în bătaia vântului
La răscruce sau la amurgul inimii
Lumina noastră s-a ancorat cu viteza ei
Ne va risipi toate valurile la un ţărm liniştit
Când fiecare seară se vrea a fi deosebită
Când principalul spectacol de teatru
Se scrie fără a fi jucat pe o scenă
Fiecare dintre noi e dator cu o moarte albastră sau poate roz.
Privirile ne vor atinge lumina din priviri
Noi vom privi lumina ca pe o risipire de vis.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte potrivite III

Dragostea
Onestitatea
Iubirea
Neîncetat
Aceeaşi.

Rămâne
Adesea
Numai în
Gândul său
Un vis împlinit.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de opiu

Triunghiuri de corzi plutesc de-a valma
prin dioptrii abisale,
ca şi cum din ac derivă înecul,
ca şi cum în rai se preschimbă infernul
ar creşte sânge în game,
şi tot ce-n litere zugrăveşte pe verticală
infolii transparente,
aşa să tremure oceanul zdrobit în genune.

Crud sceptru mortuar îngâni tăcere
sub cruce
şi tu,
cervix al mutaţiei prefaci cerul
în ulei, bând-ul.

Întuneric crăpat în deziluzii
m-ai lăsa sălbatic să-ţi gust
lumina osoasă
în timp ce tentacule de opiu
îmi topesc trupul

[...] Citeşte tot

poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!