ramuri

Noapte de februarie...

Satu-i cufundat în beznă, vântul vâjâie prin ramuri
Cu un scârţâit năprasnic rupe creanga unui pom,
Prin văzduh ninge cu fluturi, gerul prinde flori pe geamuri
Şi prin pâsla de-ntuneric... nici ţipenie de om....

Un tic-tac dilată timpul, e trecut de miezul nopţii
Printre case părăsite mă strecor uşor cu gândul
Au plecat vecinii mei unde le-a fost datul sorţii
Ori s-au dus la cele sfinte... Am rămas doar eu şi vântul...

Fac un salt spre absolut cu un gând şi-o rugăciune
Să ating nemărginirea... bat la uşile închise
Joacă pe pereţi fantasme, flăcări, gol, deşertăciune
Nu primesc niciun răspuns!... Doar un amalgam de vise...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştere şi... recunoaştere

Amanta mea la preţ redus,
Mai ţii tu minte ce ţi-am spus?!
Mulţi nu au făcut diferenţa
Între amici şi amanţi...
Poezie - fidelă amantă, mă iartă!
Mă iartă că te-am trişat
Cu atâţia barbaţi...
Buchete de adjective
Născute din flori
M-au sărutat uneori.
Pe coapse m-au atins păpădii
Şi sălcii şi-au plecat
Trupul cast
Peste-al clipei obraz.
Un răgaz
Doar atât
Şi pe pleoape petale de crin
Şi-au lăsat siroposul festin.
Iedera-n ramuri de plete
S-a prins în tăcerile mele

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ din stele

Dacă rupi o buruiană din lutul uscat
atunci lutul plânge şi buruiana moare?
Dar răspunsurile le-am cunoaşte imediat
de-am avea printre stele o învăţătoare.

Şi totuşi îmi apare de nicăieri un semn
printre ramuri ce-ascund cuvinte împletite,
într-un proverb uitat pe o cruce de lemn
lângă frica îngheţată de vise uimite.

Din cuvântul adus la marginea tăcerii
de valurile lăsate pe unda lacului,
am ales din şoaptă lumina mângâierii
şi frunzele uscate din genele izvorului.

Ecoul cu iubirea din vers eternitate,
are taina culorilor răsărind sub pleoape
şi prin aripi pe cuvânt şi zâmbete uitate
chem amurgul dar răsăritu-i mai aproape.

poezie de Constantin Rusu (noiembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Am privit acele fructe, mult prea coapte şi lucioase
În lumina caldă, blândă, din al toamnei asfinţit
Cât erau de mari, de roşii şi probabil şi gustoase
Neavând habar de norii iernii ce s-a pregătit.

Vântu-apoi a suflat asupru către-acele fructe moi
Le-a dărâmat pe jos şi multe dintre ele s-au zdrobit
Şi pe iarba veştejită, pe sub ramuri, în noroi
Vezi acum frunze uscate, dar şi fructe ce-au mustit.

Şi ţinându-ne de mână, noi pe deal am tot urcat
Vântul ne-mpingea din spate şi atunci ne-am întrebat:
Oare-aşa, iubirea noastră ce-nfloreşte şi rodeşte
Va fi frântă de furtuna care totul prăpădeşte
Sau mereu ea va renaşte dintr-o brazdă ce-am săpat?

poezie de Marie Under, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre de lumină

Vânt şi ploaie rece, gânduri sprijinite
Pe a mâinii umbră, rece-acum şi ea,
Ochi din care scapă goale, umilite,
Umbre de lumină peste o podea.

Lacrimile ploii se lungesc pe geamuri
Şi se-ntind spre margini, parcă ireal,
Lasă loc privirii să se-aştearnă-n ramuri
Goale, reci şi ude-n timpul agonal.

A-ngheţat privirea şi coboară-n iarba
Care-şi culcă vârfuri galbene, sub vânt,
Spre piticii care îşi apleacă barba
C-o figură tristă, fără un cuvânt.

Printre norii negri, nu-i rost să pătrunză
Raze de lumină... soarele... un pic,
Pe o bancă veche s-a lipit o frunză,
Singură în moarte, aşteaptând... nimic.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diamante portocalii

Am crezut ca abea se vede
viaţa într-o rază ce îţi străbate grăbită

ochiul deschis în lumină.
Am înţeles, în sfârşit! Iubirea îţi ghiceşte
toate gusturile, proptită de o inimă ca o cireaşă

arătoasă, în care viermele se bucură
că poate şi el să se îndulcească preţ de-un minut.

Câtă logică nu are să închizi acea pleoapă şi să uiţi
că viaţa e doar o pală de vânt,
o mărturisire despre frunzele ascunse în tine.

Ferestrele pe care ai reuşit să le deschizi,
bat tare acum în ramuri

ferestrele bat tare acum în rame - cum nu e niciodată
zi sau târZIu, rămâne doar puţin joc cu focul,
mijind acel ochi spre soare doar ca să te uiţi.

poezie de David Dafina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zăpadă

Cineva ar trebui să aibă o minte ca aceea a iernii
Pentru a înţelege îngheţul şi crengile
Pinilor acoperiţi de zăpadă;

Ar trebui să-i fi fost frig multă vreme
Pentru a percepe tristeţea ienuperilor degeraţi,
A frunzişurilor pline promoracă, sclipind departe

Sub soarele lui ianuarie; doar asemenea minte
Nu sesizeaza mizeriile din şuieratul vântului,
Durerile din sunetele celor câteva frunze rămase pe ramuri,

Care de fapt nu sunt altceva decât sunetul pământului
Împînzit de acelaşi vânt,
Care bate peste aceleaşi locuri sterpe

Pentru a fi auzite de ascultătorul care ascultă-n zăpadă,
Şi care, fiind nimic el însuşi, priveşte
Nimicul care nu se află acolo – şi nimicul care se află.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În muzici lumina cântă

Nu vreau din tine decât clipa
Însingurării când nopţi albe
Suie mocnind pe carnea ta aripa
Falşilor îngeri chip de nalbe.

Nu vreau din tine decât valul
Să mă pot sparge-n piericiunea noastră
Oceane de săruturi, zorită să-ţi gust malul,
Din moarte să zburăm 'napoi eternitate-albastră.

Nu vreau din tine decât luptă
Să-ţi iau în răni şi-ultimă viaţă
- De neiubiri şi lacrimi suptă -
În sufletu-ţi mă-avânt Geneză, dimineaţă.

Nu vreau din tine decât nesfârşirea
- Cu marea ei de aştri te alintă -
Căci între noi, Coloşi de cer, ghid stă Iubirea...
Dau flori, cresc ramuri, Lumina-n muzici cântă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai vreau o primăvară cu tine

O ultimă bătaie a inimii

Şi tata s-a prefăcut lacrimă la rădăcina copacului.

De atunci îl caut cu glasul plâns

În muguri.

El agaţă fluturi albi în ramuri

să nu mă pierd – râde.

Mai vreau o primăvară cu tine – i-am zis,

Vreau totul încă o dată...

Să baţi dealurile cu mine pe creştet

Ca atunci când soarele era aşa de mic

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Părinţilor noştri, între esenţial şi etern (11 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un ţărm de mare

roşii erau trandafirii
pe geamuri,
agăţaţi de un gând
printre ramuri prea verzi, prea crude, de timp
valurile curgeau mai departe
să poarte, să poarte iubirea pe ape
credeam că fugi printre paşii pierduţi
ce lină e adierea unui dor, ce tainic fior
vocea ta e şoaptă ce curge şi piere
în abisul abstract dintre noi
de voalul dezvelit al iubirii atârn mireasmă de soc
să poarte, să poarte noroc
ascunzi în trup un gând şi un sărut
mereu neterminat, mereu neînceput
eternă curge zarea
ce dulce e chemarea
trupul tău, altar de vise
stinse, nestinse, de nimeni cuprinse
zboară, iubeşte şi cântă femeie
pe ţărmuri de mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!