Poezii despre proverbe despre toamna, pagina 43
Autumnală
Se cuibărește toamna printre cețuri
C-un cântec depărtat ca un suspin
Iar când privesc la trista-i legănare
În gând apuse amintiri îmi vin;
Prin codri-ngălbeniți mă poartă pașii,
Privesc cum frunzele se-aștern din nou,
Nostalgic șoapta lor deșteaptă-n mine
Un tainic și îndepărtat ecou.
E-așa aproape bolta și-i cernită
Și stropi mărunți să cadă s-au pornit,
La poarta sufletului toamna bate
Ca un aed de drumuri istovit.
E toamnă peste dealurile seci
Și nu mai vreau s-ascult al ei suspin,
De-aceea cred c-am să cobor în beci
Să-nchin cu ea un prim pahar cu vin.
poezie de Marius Coge din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre suflet, poezii despre muzică, poezii despre gânduri, poezii despre frunze sau poezii despre amintiri
Fapta din vorbe
Vorbesc întruna despre tine
Cu mine însumi, cu oricine
Vorbesc mereu, căci dacă tac
Te-aud vorbind, și ce mă fac?
Vorbim într-una despre noi
Când ne lipsim, căci amândoi
Vorbim doar despre fiecare
Și nicidecum de ce ne doare.
Vorbești întruna despre mine
Cu tine doar, că n-ai cu cine;
Mereu vorbim, nu mai putem
Până la fapte să tăcem.
De-ați înțelege dumneavoastră
Ce faptă mare-i vorba noastră!
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire sau poezii despre tăcere
Toamna din mine
Aștept să mă guști
ca pe un măr sau o pară.
Și nu știu,
poate voi avea pielea amară.
Miroase a toamnă în mine!
La soare cu dinți
își usucă vise, gospodine.
Le pun sistematic in camară, cuminți,
unul peste altul, s-astearnă
să se-nvelească cu ele la iarnă.
Miroase amar în mine
a nuci și a coarnă
și a dor de tine!
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre mere, poezii despre iarnă, poezii despre dor, poezii despre dinți sau poezii despre Soare
Păianjenul și toamna
Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.
Ploile mărunte umblă
Dintr-o frunză-n altă frunză.
Unde ieri era și umbră,
Stropii albi atârnă-n pânză.
Biet păianjen s-a ascuns
Unde scoarța e desprinsă.
Unde ploaia n-a pătruns,
A rămas o frunză prinsă.
poezie de Camelia Oprița din Boema - Revistă de literatură și artă, Lumea Copiilor ( Povești din Călimară ) (octombrie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni, poezii despre ploaie, poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre noapte, poezii despre galben sau poezii despre alb
Vine toamna
Vine toamna,
dragostea mea,
pierd pomii săruturile
și le aștern peste
sufletele noastre distruse...
Cerul plânge
de-atâta tristețe
și cheamă soarele înapoi...
Zboară păsările
către Nicăieri și lasă
în urma lor
bruma de amintiri din
cuiburile fericite...
Închide fereastra,
dragostea mea,
că vântul ăsta
nu iartă pe nimeni...
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre păsări, poezii despre plâns, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pașii timpului
Pașii timpului puși în clepsidră
aduc lumina dintr-un vechi neștiut
și țin o bucurie ce-ai pus-o în lume
ca să pară totul un sfânt început.
Cocorii pun farmecul în vorbire
și au proverbe culese de-un alizeu,
spun că vârsta nu moare niciodată
dar e greu să lași în urmă un muzeu.
Pașii timpului ne spun când văd frunza
rătăcită sub privirea stelelor
că iubirile nu le păstreză nimeni
când anii opresc pașii candorilor.
Credeam lumea un stol de rândunele
învăluit de amintiri neuitate
iar când pleci lași statui fără testamente
și pașii adorm spre eternitate.
poezie de Constantin Rusu (18 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre vârstă
- poezii despre testament
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
Precum vezi, toamna vine iar
Precum vezi, toamna vine iar,
și omul s-ar culca bucuros...
Ia-ți inelul cu smaraldul clar:
lumina verde va sclipi duios.
Vara ca un condamnat se-așează
sub toporul toamnei sângeros și greu -
dar noi în smarald vedem primăvară
în inel, pe-un deget al tău.
poezie clasică de Konstanty Ildefons Galczynski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre primăvară, poezii despre degete sau poezii despre bucurie
Fata din altă lume
Apariție bălaie, conturată angelic
în toamna ce-o aștepta
aur din plete să-i soarbă,
pentru galben de frunză.
Din ochii podoabe regale,
alexandrite,
ziua smaralde, noaptea rubine,
s-amestece tonuri
pentru foamea de ruginiu a pădurii.
Cu boabele-i din dorul
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr blond, poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre păr sau poezii despre păduri
Căutare
valuri... valuri... derivă...
nici vântul nu mai bate în pupa
mă simt un Robinson
căutând o insulă
pe care să inventez un Vineri
să putem vorbi despre una
despre alta
despre însingurarea lui
despre singurătatea mea
și la lumina blândului foc
până seara târziu
să ascultăm tânguirea mării
să privim strălucirea stelelor
care nu vor lumina niciodată
drumuri înapoi
să citim din cărțile lui Borges
e-ter-ni-zând clipele
și apoi să-l întreb
"ce părere ai prietene, o fi existând acea insulă?"
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre seară, poezii despre prietenie, poezii despre lectură sau poezii despre inventatori
Gutuiul
Târzie, toamna aprinde lămplle-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă,
În pâlpâiri plăpânde din candele gălbui
Speranța primăverii mai licărește încă.
E ultimu-n livadă, se simte-al nimănui,
Otrăvitoarea brumă veninul si-l aruncă,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă.
În odăița caldă, la geam, pe-o ferăstruică,
Smerit așază, mama, sfințitele statui
Și luna, o gutuie, culeasă-n vârf de stâncă
Străbate bolta nopții cu stelele, hai hui,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui.
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gutui, poezii despre stânci, poezii despre smerenie sau poezii despre sculptură