plimbare de seara

Bruma

nici singur nu mai ştiu
de nu mă mai doare
nici sufletul pustiu
nici eu-l care moare

din pietre vine rece,
o apă de izvoare
şi peste mine trece
şi tot nu mă mai doare

lin turlele bisericii
se oglindesc în soare
nimic din gânduri sferice
nimic nu mă mai doare

un sloi de brumă tristă
căzută-n fapt de seară
insistă şi insistă
că toate-or să mă doară...

poezie de Iurie Osoianu (24 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâns de mamă

Plâns de fluier şi de clopot,
În izvoare dulce şopot,
Glasul mamei împleteşte
Pentru pruncul ei poveţe.

Vânt de vară-n lanuri coapte,
Mama te veghează-n noapte.
Ea îţi dă iubirea-n faptă,
Dulce-i ca o pâine coaptă.

Mama – tricolor şi soare,
Mama – sfântă sărbătoare.
Bine-i Doamne să ai mamă –
Dină dulce-n fapt de seară!

Măicuţă bună, mama mea,
Eşti Soarele din viaţa mea.
Mă-nchin şi azi îţi mulţumesc...

TE IUBESC!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe în tăcere

Vorbim de tăcere,
În abis de zgomot.
Păstrată cu putere,
De sunet mut de clopot.

Eterna linişte aprinsă,
De falnice note de cristal,
Pe mal de râuri stă întinsă,
Prin văi ascunse după deal.

Ce linişte ascunde timpul,
În sunet orb de primăvară,
Se schimbă lin şi anotimpul,
Privesc iar, ca prima oară.

Ascultă-n linişte, tăcerea,
E sublimă-n prag de seară,
Se aşterne dulce precum mierea,
Dar astăzi e atât de rară.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 mai 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul, Tremurătorul

Aerul, tremurătorul, copilul, clarul,
în azurii pînze ne înfăşoară...
În caleaşca trasă de fluturii săi
a venit de cu seară.

Noaptea întreagă a lunecat,
pe vioara divină, arcuşul divin.
Opreşte-te! Stai! Asupră-ne stai iară şi iar,
cer adamantin!

Dimineaţa e ceva, nu ştiu ce, fragil,
o amiază faunescă, aceasta e darul.
În mii de magii, de culori, se-ntrecea
aerul, tremurătorul, copilul, clarul...

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastorul Dave: Bine, Laurie, să vedem tu ce ai. (Laurie întoarce încet cărţile în timp ce îi zâmbeşte şi îl fixează cu privirea pe Dave.) Şase... şase... şase... Ei, bine, vă mulţumesc pentru o seară minunată! Ne vedem la biserică!

replică din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străzile, paharele goale...

Străzile, paharele goale.
Marea prospeţime-n mâini.
Nimic nu-i spart. Nimic murdar. Sau inuman.

Cordial bună ziua, bună seara.
Vezi, sunt atât de lenevos
Şi sănătos.

În sănătatea peisajului!
Amator de străzi aerate,
Dacă ţii mult să te iubesc
Deschide mâini imaculate.

Dar setea nu mi-o potolesc.

poezie clasică de Odilon-Jean Perier din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune de primăvară

Mai pune Doamne-n mine
Puţină primăvară
Şi ciuta să-şi afunde în palmă
Umed botul
Fă să mijească-n mine
Din mugur verde frunza
Şi-ntru mireasma florii
Să-nmugurească ciotul.

Mai pune Doamne-n mine
Seninul şi iertarea
Înveseleşte cerul,
primeneşte uitarea
să renasc iar copil
odat' cu primăvara
să mai iubesc o dată
şi steaua să mă răpească seara.

poezie de Antonia Iliescu din "Născătorul de perle" – Antonia Iliescu, Editura Pegasus Press Bucureşti, 2010 (4 martie 2006)
Adăugat de Antonia Iliescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt din ce în ce (şi din ce în ce) mai singur. Mă simt aproape la fel de singur ca la 20 de ani şi sigur la fel de singur ca la 40. Mi-e greu să mai trăiesc, să mă mai gândesc la vreun motiv pentru care aş mai respira, aş mai gândi şi-aş mai scrie. Viaţa mea se-nchide din nou, înconjurată de răceală şi nepăsare. Total justificate, de altfel. Tot ce fac acum, de dimineaţă până seara, e să mă palpez cum îşi palpează o femeie înspăimântată sânii: mai sunt eu? N-au apărut în trupul meu, sub piele, alţi bărbaţi îmbătrâniţi şi singuri?

Mircea Cărtărescu în Zen. Jurnal 2004-2010 (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţin minte, mamă

Aducem anii din copilărie
Să punem leac tăcerii care doare.
Ne răsfăţăm cu-n dram de bucurie
În suferinţa clipei trecătoare.

Mai e în noi copilul de-altădată,
Şi încă, dorul mamei... e în noi,
Mai căutăm iubirea ei curată
Scăpată printre lacrimi şi nevoi.

Ţin minte, mamă,-n fiecare seară,
Cuvântul tău, subtil, mă dojenea
Şi-n mângâierea mâinii, să nu doară,
Lăsai câte-un sărut pe fruntea mea.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o relaţie între mine şi personajele pe care le-am lucrat. Totdeauna mi-am pus întrebarea ce se întâmplă cu personajele mele atunci când nu le joc; dacă am fost convingător în această seară, am fost într-adevăr în viaţa acelui personaj. Ce se întâmplă cu acea viaţă săptămâna viitoare, cum mă întâlnesc cu ea, unde se depozitează ea? Dacă a fost adevărată, ea nu poate să dispară, aşa cum sufletele noastre nu pot să dispară.

Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!