petre+tutea+am+facut

La luncile Soarelui

La luncile Soarelui
Florile dalbe de măr,
La fântâna corbului,
Grele ploi că au plouat,
Luncile ni le-au spălat.
Apoi soare-au răsărit,
Flori frumoase-au înflorit.

Fetele cum auziră,
După flori se pogorâră.
Le rupea şi le-alegea,
Luncile le sărăcea:
Cele mari cu braţurile,
Cele mici mai puţinele.

Când feciorii le văzură,
Pân' la ele de fugiră.
"Noroc bun" că le zicea
Şi de mână le prindea,
Şi în dor le dezmierda.

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Să răscolim cenuşa
Sorbită de voci arse
Şi să renaştem arborii
Unde istoria şi-a făcut cuib
Să despuiem orele
În care milioane de ani
S-au născut din
Aceiaşi sămânţă
Oameni, lupte, izbânzi.

poezie de Viorica Clinciu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuie cu stelele drapelului

Ai căpătat
câteva cuie
cu stelele drapelului
în sicriul tău, copile.
Asta este tot
ce au făcut ei pentru tine,
fiule.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Craciun

Moşule, nu-ţi cer nimica.
Nu vreau daruri să primesc,
Dar pe doamna-nvăţătoare
Ţie vreau să ţi-o pârăsc.

Toată ziua lecţii, lecţii...
Alfabetul e prea lung,
Timp de joacă nu mai este,
Orele nu mai ajung.

Scriere şi exerciţii
Asta facem ziua toată.
Fă şi tu ceva odată
Moşule, te rog, ai milă!

Vino iute către şcoală
Ia-l pe Rudolph, ia-i pe toţi,
Iar pe doamna-nvăţătoare
Sui-o-n sanie, de poţi.

poezie de Petre Crăciun (15 decembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Operaţii estetice

Joiana, văcuţa cochetă,
Sătulă de viaţa-n cireadă,
Dorea să devină vedetă
Şi lumea întreagă s-o vadă.

Prostuţa era-ncredinţată
Că n-are nevoie de minte,
Doar, fizic, să fie-nzestrată,
Aşa că porni înainte.

Un bou-impresar a chemat-o
La el în birou, ca să-i spună:
"Ai şanse reale, măi fato,
Ai trup de vedetă. Eşti bună!

Se vede c-ai uger frumos,
De-ţi vine să-l sorbi din priviri,
Şi coada ţi-o mişti graţios,
Doar buzele-ţi sunt cam subţiri.

[...] Citeşte tot

fabulă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul LXI – Cum nimic nu-i de făcut...

Cum nimic nu-i de făcut, să ne sărutăm păşind în amintire.
Atât de mine-ai avut parte, până aici am fost tovarăşi.
Sunt fericit, da, o spun din toată inimă la despărţire,
Când atât de simplu şi de liniştit pot liber să fiu iarăşi.
Să ne dăm mâna şi să ştergem jurământul cel solemn –
Iar dacă într-o zi ne-om întâlni din nou pe undeva
Să nu se vadă în sprânceana noastră semn
C-am fi păstrat din fosta dragoste ceva.
Acum când Iubirea-şi dă ultima suflare, pe înserate,
Când Pasiunea zace fără-a scoate vorbă, cu puls slab,
Când Fidelitatea-îngenunchează lângă patul cel de moarte,
Iar Inocenţa-şi închide sfioasă ochiul ei suav,–
Dacă-ai dori, deşi ea-i ajunsă la capătul de drum,
Din moarte tu mai poţi la viaţă s-o aduci. Acum.

sonet de Michael Drayton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu

Simplu se-atinge durerea din tine.
Daca privesti ridul din coltul ochiului
Iti poate spune cate ceva.
Si daca intelegi floarea de iris
Cand se dilata,
Simplu vei pricepe
Ca din partea cealalta,
Vine cu zgomot de taifun
Iubirea gandului nebun.
E foarte simplu
Sa intelegi nevoia unui taciturn.
Asa ca,
fa bine si coboara,
pentru simplul fapt
ca ma-nfioara
valul nevoii din tine
de-a atinge simplitatea din mine.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poftă

fericirea
vine
atunci când muşc
cu poftă nebună
din viaţă
şi din mărul tău
făcut sandwich
între pâinea trupurilor…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur muşchetar

când s-a făcut umbră şi a
început duelul în arenă cu sine
uneori s-a străpuns (?!) s-a
ridicat la moalele pietrei
apoi s-a-ntărit ca mustaţă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În visul meu,
urmele tale
s-au făcut păsări
pe retină...

îţi sunt femeia,
din care nu vor mai curge altele,
ultima ta casă
săpată cu mâinile
într-un poem...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!