musca+pe+caciula

alfabetul înăuntrului

Dacă aştepţi o mână
o voce să-ţi vină în sprijin
este sfârşitul
doar vântul te ştie – înăuntrului tău
îi pot creşte mâini şi nu-i murmur acela
este glasul, învaţă vocalele abia
aaaa – uuuu – oooo – iiii – eeee, aeiou nu încă
ci după consonizarea alfabetului…!

ar părea că muşcă din cenuşă nervul
lacom căutând un atom măcar nears

astfel începutul, altul, te prinde de călcâi… unde fugi?!
– creşte în tine vector eliptic în sus nu-i
în sus doar părere

Arlechinul râde, un salt, urcă
plânge
roteşte
din trupul lui cresc mii de mâini aprinse

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul scrie dezlânat

Maestrul scrie dezlânat, merinos,
Elegant, cel vârstnic, mustaţă deasă,
Frunte netedă, vorbeşte bolborosit
Ca madam Pythia, fleacuri, dom'le,
Salvare în întuneric, în neant,
Prizonierii se privesc faţă în faţă,
Nimeni nu ne obligă să fim stupizi,
Prefer burlescul, Escul, Eschil,
Iar o luăm razna?
Iar apar cronicarii cu şalvarii?
Vârtejul din pâlnie ne absoarbe.
Nu mai trage de cârlig, league.
Adunăm stele cu plasa de piaţă,
Un acrobat orb merge pe sârmă,
nimeni nu priveşte de teamă.
Omul cu o mie de degete,
Sună erotic? În loc de lentile,
Două poeme, unul – ascuns în mânecă.
Asurzitoare aplauze, între palme
A murit o muscă. Muzica anulează cuvintele.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecă-mi iubirea...

Vindecă-mi iubirea, tu, mirată umbră
Şi-mi ascunde ochii în sicriu de pluş
Dezrobindu-mi chinul din lumina sumbră
Unde timpul vrednic şi-a făcut culcuş.

Spulberă-mi nădejdea de-a seduce clipa
Şi-a muşca din şansă ca un vultur orb
Neuitând de dorul ce-mi răneşte-aripa
Când furtuni de gânduri lacrimile-mi sorb.

Fericeşte-mi buza mustuindă-n vinul
Fragedelui zâmbet ce-a fost ieri sărut
Şi-mi înmoaie plânsul ce hrăneşte spinul
Renăscut nevoii dragostei din lut.

Slobozeşte-mi dulcea inimii trăire
Rânduindu-i sorţii umbletul etern
Şi-mi întoarnă mersul ca o lecuire
Din fiori sălbatici ce curând se cern.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să te numesc Gabriela Isler

şi vei fi mai atractivă decât capodopera lui
giacometti - walking man şi mai apreciată
decât nud, frunze verzi şi bust al lui picasso
şi prietenii mei vor face fotografii cu tine
îşi vor muşca pumnii că nu te pot atinge
iar eu voi face totul pentru tine
dau cu aspiratorul degresez faianţa şi gresia
din bucătărie scot câinele afară la miezul nopţii
îţi îngrijesc petuniile orhideele fac cumpărăturile
pentru tine şi prietenele tale cu 90-60-90
voi fi în slujba frumuseţii şi graţiei tale
când vom fi la super bowl proiectoarele se vor bate
pe tine şi tu vei încuraja din funduleţ titanii
de la new york giants.
vei fi o regină din beverly hills, iar eu
nici măcar praful din upper east side, dar asta
nu mă va opri să te sălbăticesc şi să ne întâlnim
undeva în infinit măcar capriciile.

poezie de Justin Dumitru din Black aphrodisiac (2014)
Adăugat de LiterOfficial
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniel McCumber

Când am plecat în metropolă, Mary Mc Neely,
Am plecat să mă întorc pentru tine, da, aşa a fost.
Dar Laura, fiica moşieresei,
S-a strecurat cumva în viaţa mea, atrăgându-mă la ea.
Apoi, după mulţi ani, pe cine crezi că am întâlnit,
Daca nu pe Georgine Miner din Niles – un grăunte
De dragoste liberă, asemănătoare grădinilor în stilul lui Fourier,
Care înfloreau înainte de război în tot ţinutul Ohio.
Diletantul ei de amant o obosise
Şi ea s-a întors către mine căutând putere şi comfort.
Era genul acela care plânge
Şi pe care îl iei în braţe, pentru ca mai apoi
Să-ţi mânjească faţa cu nasul care-i curge
Şi care îşi goleşte mucii pe tine;
Apoi îţi muşcă mâna şi fuge –
Iar tu rămai rănit să miroşi cerul.
De aceea, Mary McNeely, n-am meritat
Nici măcar să-ţi sărut cusătura rochiei.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prorocire amară

Noi nu ne-am cultivat imunitatea,
Stiinţific inventând dezechilibre,
Şi-am aruncat în derizoriu sănătatea,
Ţintind cu nuclearele calibre.

Mâine copiii noştri se vor bate,
Până la sânge sau până la moarte,
Deşertul neputinţei vor străbate,
Când dragostea de ură se desparte.

Se vor urî copiii noştri mâine,
Cruzimea va lua locul omeniei,
Când setea va muşca cu colţi de câine,
La ultimul izvor al agoniei.

Tot mai puţină apă pe planetă,
Cişmele ochii nu pot să zărească,
Răcoritoare nu sunt la tonetă,
Cine să moară, cine să trăiască?

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul gând

Se-agită-n furtuna ce fruntea-i înclină
Spre apele reci, spre vârtejul sălbatic
Ce-aleargă, bezmetic, prin albia plină
Şi muşcă pământul.
E iadul acvatic.

Priveşte spre cer şi adună putere
În scurtele clipe când vântul o iartă,
Nici timp nu mai are să simtă durere
Când crengile-s rupte.
Credinţa-i deşartă.

Îşi simte, de-acum rădăcinile-n apă
Şi ştie că-i vremea, nu poate să scape,
Căci vântul o bate, iar apa dezgroapă
Tot ce o mai ţine.
Sfârşitul e-aproape.

Se simte-mpăcată când ştie că pleacă
Pe ultimul drum, dar purtată pe valuri,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S

suntem într-o cameră întunecoasă a capului
într-un tablou din viitor în care ne pierdem minţile
foamea şi gura ta dezlănţuită
mă înconjoară ca un fort puternic
iar ochiul de aragaz
îţi arde în inimă străluceşte deasupra patului
ca un soare mecanizat
ţinem lanţul de chei
la compromisul celor două lumi
care se caută zgomotos în chiar irişii noştri
lucioşi
starea de sterilitate de afară sfidează creaţia
şi toate monstruozităţile ei
asta e limita noastră
imposibilul
ţesutul nervos care se-ntinde pe moarte
ca pielea mea absurdă peste pielea ta logică
invizibilul
concreşterea aia de lumină metodică
din unghiul căreia am putea exista într-o carte

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În degete-nflorite

În degete-nflorite copacul vestejit
Îşi desenează cerul în care a iubit,
E libertatea aspră strânsă-n crengi
De-a zgâria în coajă ne-nţelese legi.

Nu-i târg în colţul gurii ce freamătă-nfundat,
El este-n mii de rosturi demult încarcerat,
Doar degete ce mai zvâcnesc spre cer
În răsărit de veac se scaldă în mister.

Stau şi mă-ntreb: iubirea germinează oare
În palida lumină spre ultima chemare?
Zâmbeşte-mi alipind şoapte de şoaptă
În care-nţelepciunea e muză-ncoronată.

La mine, la fereastra inimii deschise
Sângele zvâcneşte femeilor promise,
Nu are adversar să zacă-n sentimente,
Nu-i muc de lumânare să ardă în regrete.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e deşertăciune, zice predicatorul [All is vanity, saieth the preacher]

Eram deştept, faimos şi iubitor,
Şi sănătos, cu trupul tinerel;
Din orice vie luam câte-un ulcior,
Mă dezmierdau contururi fel de fel;
Inima-n ochi frumoşi lucea firesc
Iar sufletul simţeam că-i afectuos;
De desfătări şi tot ce-i pămânesc
Mă bucuram precum un prinţ fălos.

Încerc să număr zilele ce-au fost
De care încă pot să-mi amintesc,
Să văd dacă în viaţă e vreun rost
Ce m-ar putea tenta să mai trăiesc.
Dar nicio zi n-a fost, şi niciun ceas
Să simt plăcere fără de amar;
Nicio ispită brusc nu m-a atras
Să n-aibă fiere-n luciul ei bizar.

Şarpele-n câmp, cu vrăji şi cu talent,
Inofensiv devine imediat;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!