Serioase/triste despre mireasa ïżœntre stele, pagina 43
Mai veni nițel inima la loc lui Mătăhuz împărat, când auzi graiurile cotoșmanului. Nu se putea domiri însă cum va face el și la ce moșii îl va duce. Toate se puseră la cale. Toate erau pregătite pentru plecare. Ginerele și mireasa se urcară în căruță și porniră. Cotoșmanul însă o apucă înainte și zise vizitiilor să se ție pe urma lui, că el îi va călăuzi. Așa făcură. Apucară pe câmpii unde mii de floricele împodobea pământul. Vântul abia adia și clătina ușurel frunzele pomilor ce se afla ici și colo în calea lor. Brotăceii orăcăiau în depărtare. Din când în când cucul cânta partea dreaptă. Păsările ciripeau; iară privighetorile prin crângulețe înflorite trăgea niște geamparale de-ți lua auzul.
Petre Ispirescu în Cotoșman năzdrăvanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... tu ești greșeala vieții mele
eu sunt năpasta vieții tale -
sfidarea interdicțiilor zodiacale
ne-a transformat în Universuri fără stele...
catren de Iurie Osoianu (29 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"greșeala", domnule poet! Ah, limba română... Cu sau fără stele, "Universurile" ne vor sfida pe noi, ăștia care îndrăznim să [...] | Citește tot comentariul
Ce e viața noastră în sclavie oare?
Noaptea fără stele, ziua fără soare.
Cei ce rabdă jugul ș-a trăi mai vor,
Merită să-l poarte spre rușinea lor!
catren de Dimitrie Bolintineanu din Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada sufletului
timpul s-a trântit la picioarele
pupilelor noastre hipnotizate
îmi transpiraseră aripile de emoție
aceeași privire
pe care-n orice secol aș recunoaște-o
slăbiciunea mea atemporală
tot câmpul conștiinței plin de tine
dezbrăcându-mi toate învelișurile
frenetic atingându-mi cuprinzându-mi
eul profund
Suflet!
suflet cu ochi mari
topind asfaltul sub picioare-mi
doar galben fluid pe clape de aer
cu degete lungi alunecând
ușor fără semne de întrebare
de ezitare atât de blând
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veverița
Veverița a visat
Hop, hop, hop!
Că pe stele a zburat,
Hop, hop, hop!
Că zbura din stea în stea,
Hop, hop, hop!
Și alune nu găsea
Hop, hop, hop!
Tot sărind așa c-un coș,
Vai, vai, vai!
A căzut din cetini jos,
Vai, vai, vai!
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele
Spre ziuă, stele-n roi s-au năruit în munte
Ca să le prindă-n ramuri și-n coarne brazi și cerbi
Ori ca să nu lovească-n somn gâzele mărunte
Și iepurii-n răzoare, culcați sub frunze-n ierbi.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eforie
Sub stele pârguite ca boabele de strugur
Corăbii, blocuri albe... Îți urcă-n pânze vântul,
Iar noaptea-auzi la geamuri maternul mulcom murmur
Al mării, dând în leagăn - ca pe-un copil - pământul.
poezie de Cicerone Theodorescu din Oameni și dragoste (1958)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc eliptic
Lumini prelungite
Printre stele imense
Pe trasee îngerești
Chipuri de lumină
Cu tentă cerească
La răscruci de ecouri
Se suprapun peste
O privire blândă
Cât să producă instant
Noi vânturi solare.
poezie de David Boia (21 mai 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare generație, prin efortul ei, contribuie la edificarea Turnului Babel al omenirii și astfel, treptat, Omul se apropie tot mai mult de zei și stele.
aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Sange
sub plopul uscat, de vant si de frig
stau incovoiat, ametit si ravasit
m-au umezit stropii de sange din cer,
stropii de sange dupa care disper
si florile-s albe ca de cristal,
pe mormantul iubitei ele tresar,
si sap cu lacrimi de sange adancul mormant
sa m-asez in racla rosie sa mor si eu plangand
si florile-s de gheata totul este sange,
imi ridic apoi privirea si ochiul meu ce plange,
o vede tot frumoasa, si parca mai frumoasa
in haina alba, patata, a inimi-mi mireasa
si ma loveste mai puternic un dur, rece vant,
ma asez cu dorinta in negrul mormant,
o mangai dar e rece, e moarta de demult,
as vrea sa mor si eu caci o iubesc prea mult
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!