intrat

Dorul răstignit

La margine de codri seculari
măceşii răzvrătiţi ne stau în cale,
ajungi târziu, trecând printre arţari,
purtând în ochi miraje ancestrale.
Mă-mbrăţişezi cu un sărut prelung,
simt liniştea din mine cum se curmă,
aş vrea din sărutare să mă smulg,
presimt îmbrăţişarea ta din urmă.

Dar ne oprim, te-ntorci către apus,
cu ochii adânciţi departe-n zare,
eu te privesc din umbră readus
dintr-un deşert cu dune mişcătoare.
Resimt răceala din sărutul tău,
adânc intrat în buze, ca o lamă,
şi îndoiala-n suflet, ca un hău,
strivind-mă cu reci fiori de teamă.

Tăcerea-n jur devine tot mai grea,
mă-ndepărtez cu clipa care moare,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa politică

Guvernul ăsta, oare pune-accent
Pe mersul nostru către transcendent?!
De-aceea ne primim şuturi în cur
Şi nici un drept în lumea de acum?!

Non-adevăruri ne tot pun pe fugă,
Sunt gata ţara toată să ne-o mulgă.
Ne aplecăm după săpun, ştiţi bine,
Dar muşchiul parcă nu prea ne mai ţine.

În timp ce ei se scarpină la coaste
Şi le-a intrat friptura în măsele,
Noi n-avem parte nici de piei şi oase
Şi tot votăm într-una la guverne.

Nu văd vreun sens clopotniţei din dealul
În care-şi duce somnul bietul dac
Încorsetat de griji şi idealuri,
Cât cei de la putere fac ce... fac.

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave! Eva! Evrika!

Mai ştii când îmi ţineai coşul pieptului în mână?
Ai muşcat din inimă şi ai pus-o la loc,
ai aşezat-o între inimile altora,
muşcate şi ele,
aruncate în coşuri.

Evrika! Evrika!
Eva! Eva!
Ave! Ave!

Umblam desculţ prin suflet, dar el nu era acolo,
poate că nu a fost niciodată!...
Tu ai intrat purtând cele mai grele cizme,
cu praful până la glezne,
şi n-ai uitat să pleci când s-a făcut târziu.
Umblam dezbrăcat prin mine
şi căutam ceva, orice,
o lacrimă nevărsată, un fir de păr,
o haină murdară sau un zâmbet rătăcit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strunele iubirii

Îmi ridicasem zidul meu de gheaţă
în jurul unui suflet prea rănit
de tot ce-a fost frumos şi s-a sfârşit,
lăsând în urmă numai nori şi ceaţă.

Tăcerea mea era şi ea închisă
în zidul gros şi rece dinprejur,
căci mă feream de gândul cel impur
ce-ar fi călcat prin liniştea promisă.

Aşa eram, dar tu, venind spre mine,
în lumea-n care merg atât de des,
mi-ai fost aproape şi ai înţeles
că poţi să mă aduni de prin ruine,

Să mă-nsoţeşti, să îmi sculptezi în gheaţă
o melodie nouă, sau un vis,
un gând frumos, un viitor promis,
şi chiar un început de nouă viaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măgar cu capsa pusă

Un măgar cum nu există, frumuseţe de măgar,
Se-nvoise că va duce o căruţă de mortar.
Ca urmare şi stăpânul, la-nceput nedumerit,
Să-i mai pună în spinare nişte fiare a venit...
Tot astfel şi vizitiul, nu ştiu cum a cugetat,
Să-i mai pună nişte marfă a venit, înfuriat...
Într-o vreme se urnise cu acest cumplit samar,
Dar se rupse sub povară frumuseţea de măgar...
Mai târziu veni stăpânul care, scăpărând amnarul,
Puse să se slobozească şi să jinduie măgarul,
Drept aceea un prieten, ce venea de la părinţi,
A strigat -schimbaţi măgarul, c-ăsta a ieşit
din minţi...
Cine se gândea că prostul o să ţină pe spinare
Toată nerozia celor care nu-i prea dau mâncare?
Să vedem ce judecată va avea un magistrat,
Care, să se dumirească, în păcate a intrat;
- Bine, măi, stăpâne-frate, văd, mortarul e cu rost,
Dar măgarul dumitale, cum de fu aşa de prost?
- Vezi povestea cu măgarul? Chiar şi lumea e condusă,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ion Păun din Mozaic umoristic (2004)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem împotriva elegiilor

Oh, dragoste, ce-i cu atâta argumentaţie?
Sunt obosită de toată vorbăria ta pioasă.
Mai mult, sunt sătulă şi de morţi.
Ei refuză să asculte,
aşa că lasă-i în pace.
Să nu-ţi mai calce piciorele prin cimitir,
ei sunt preocupaţi de moartea lor.

Fiecare aruncă întotdeuna vina pe ceva:
pe ultima litră de tărie golită,
pe cuiele ruginite şi pe penele de pasăre
care s-au prins în noroiul de pe pragul la intrare,
pe viermii care au apărut după urechile pisicii
şi pe predicatorul cel cu buze subţiri
care refuză să se prezinte când este chemat,
cu excepţia acelei zile pline de purici ţupăitori
când, decrepit, a intrat în curte
căutând un ţap ispăşitor.
M-am ascuns în bucătărie după săcoteiul cu rufe vechi.

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pulberea fericirii ca o pasăre roşie rară

tot ce iubeşte toreadorul, iubito
devine coridă şi lovitură mortală
şi joc pe viaţă şi pe moarte
tu te poţi măsura cu taurul numai călare
la o corridă la Guadalajara
azi ai intrat pe jos în arenă
şi mi-ai pecetluit cele patru colţuri ale sorţii
o singură fisură mi-ai făcut în armură
ca în evul mediu unui cavaler de poveste
şi aceea-i mortală, e rană din dragoste, iubito
bucăţi din inimă ai sfârtecat
şi corbii-ndoliaţi au ciugulit floarea,
în dreptul inimii muşcata-au sângerat
şi de-atunci tot mănâncă rugina
sub greaua povară a iubirii ce-ţi port
şi-acum găsesc prin râpe şi peste tot
bucăţi din inima-mi zdrobită
aud cum curge tihnit sângele acesta
rătăcit în cuvinte gemene
ce împart moartea în două

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul an de şcoală

Primul an, al meu, de şcoală!
... Cei mai mici, băiat sau fată,
Greu se culcă, greu se scoală.
Eu nu-ntârzii niciodată.

Plin ghiozdanu-abia încape.
Cărţi, caiete, o grămadă.
Şcoala e aici aproape.
Casa e pe-aceiaşi stradă.

Mama, scumpa mea şi buna,
Chiar când seara mă mai ceartă,
Dimineaţa – totdeauna –
Mă aduce pân-la poartă.

Ce mulţime mare vine
Cu ghiozdanul între umeri...
Cred şi eu. E-aşa de bine
Să înveţi, să scrii, să numeri.

[...] Citeşte tot

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezirea

În câmpul visării cu-al tău simţ angelic am intrat
În vasta sa întindere am adormit, am cugetat
Demonicul meu înger în propria fiinţă a stagnat
Alungând orice raţiune o trezire-a aşteptat.
Văzând vieţile cum trec, în umbra beznei s-a retras
În fericita comă, infinit mai lungă, a rămas
Simţând, al său sânge cu malefic astrii infectat
Cum de negrii diavoli este dominat.
Cuprins de puritatea morţii, în închisoarea vieţii adormit
De-un dor nebun, prin umbra vocii tale invocate
Fericitul demon de tristeţi cutremurat
Din patul morţii rupând destine s-a mişcat.
Prin eterna ta privire, îndată,
Trupul morţii mele a prins viaţă
Căpătând lumina umbrei tale
A plecat lăsând cu tine
Pe-al său monstru transformat.

Readus în doliul vieţii sale
Te-a văzut, din nou, în zare

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru-Călin Baciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turbulenţe

ziceam în trecut că oraşul arde cu luminile lui
false cu acea calea unirii unde pictorii seduc femeile doar dintr-un fum de trabuc iar adolescenţii se dau cu parapanta printre demisoluri decorate kitch-os şi discoteci turbulente

dar arta urbanului mi-a intrat în plex ca o respiraţie efervescentă şi nu mai pot descălţa sandalele hai-rup-iste
nu mă mai pot clona să fiu a satului cu umbrele sale vitange
foamea de artă demolează mitulvesnicieinascutelasat

din enclava numită oraşul-meu-flamboaiant toţi piticii vor să mă scoată vie abulică victimizată
să îmi poată scrijeli pe piept logica raţiunii pure
cea conform căreia nu ar trebui să înot între cele două emisfere moarte/viaţă cu masca de oxigen pe chip

simt cum oraşul se întinde ca lava peste minţi murdare
aici deţinuţiii evadează avem zile zen şi oamenii politici se aşază pe esplanadă umăr lângă umăr într-o tovărăşie stupidă
doar eu poeta mironosiţă rezist

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!